Mormântul marilor regi din Franţa / Basilica of Saint-Denis

Unul dintre punctele forte ale Franţei, sprijin spiritual, putere şi  frumuseţe incredibilă. Ancient Abbey, un altar catolic,  structură gotica şi mormântul  marilor regi din Franţa.

Saint Denis este o suburbie a Parisului, aflată la 10 kilometri de centrul oraşului. Din punct de vedere istoric este unul din locurile cele mai importante din Franta, aici aflându-se catedrala bazilică ridicată de fondatorii regatului franc şi devenită necropolă regala. Prin tradiţie, Saint Denis este locul în care acest sfânt, martir, episcop al Parisului şi patron al Franţei a fost executat în anul 250 după Hristos. Pe locul mormântului său, Sfânta Genevieve, cealaltă protectoare a oraşului de pe Sena, a ridicat două sute de ani mai târziu  o capela care avea să fie transformată la rândul ei de regele franc Dagobert în mânăstire regală.

Tot ce s-a construit la Saint Denis s-a făcut în funcţie de clădirea impunătoare a Bazilicii care a devenit din secolul al XIII-lea necropola tuturor regilor Franţei.

Abaţia fondată de regele franc Dagobert în secolul al VII-lea a servit ca necropolă a familiei sale şi a suveranilor merovingieni şi carolingieni care i-au urmat. Pepin „cel scurt”, tatăl împăratului Carol cel Mare a construit prima bazilică în stil romanic şi a păstrat cripta în care se aflau rămăşiţele sfântului patron al Parisului. Cel ce a ridicat însă catedrala gotică a fost, în secolul al XII-lea abatele Suger. Consilier al regilor Ludovic al VI-lea şi al VII-lea şi chiar regent al Franţei în ultimii ani de viaţă, a început să tranforme catedrala într-o clădire mai luminoasă şi mai deschisă pentru nenumăratele pelerinaje care se făceau aici la mormântul Sfantului Denis. Suger a inaugurat astfel în zona Parisului un nou stil ce avea să fie numit de italieni, în sens peiorativ,insa, „gotic”, dar care a creat adevărate capodopere în întreaga Europă ,fiind admirat si astazi pentru eleganta si maretia lui.

Al doilea mare constructor al Bazilicii de la Saint Denis a fost regele Ludovic al IX-lea „cel sfânt”. A trăit în veacul al XIII-lea, a participat la ultima cruciadă, unde a murit sub zidurile Tunisului după care, a fost canonizat în 1297. El a stabilit definitiv ca Bazilica de la Saint Denis să devină necropola regilor Franţei şi a comandat o serie de 16 morminte, din care mai exista 14 originale, ale strămosilor sai şi a regilor carrolingieni şi merovingieni care-l precedaseră. In centrul crucii transeptului existau şi o serie de monumente funerare din argint aurit, între care unul pentru Sfantul Ludovic însuşi,  dar au fost distruse în timpul războiului de 100 de ani. De la sfârşitul secolului al XII-lea toţi regii şi reginele Franţei au fost înmormântaţi aici, sub lespezi de piatră cu statuile lor culcate, aşa numitele „gisant”-uri. Chiar dacă figurile sunt de cele mai multe ori convenţionale, pentru personajele din evul mediu, mormintele de la Saint Denis sunt o impresionantă comoară arheologică pentru studiul costumelor şi al cutumelor legate de înmormântările regale.Regii şi reginele sunt îmbrăcaţi în haine de ceremonie, cu coroane pe cap, şi însemnele puterii.

În foarte multe cazuri, inimile regilor Franţei, erau depuse separat în urne de marmură, ca aici, în acest monument ridicat în secolul al XVI-lea pentru Francisc al II-lea, fiul Caterinei de Medici şi soţul Mariei Stuart, care a domnit doar un an, murind foarte tânăr, aproape adolescent.

Fondatorului necropolei regale, regele merovingian Dagobert, i-a fost ridicat un monument votiv de mari dimensiuni, in stil gotic, reprezentând scene din viaţa lui, amplasat chiar în zona altarului. Extrem de impresionante sunt cele trei monumente funerare cu etaj din epoca Renaşterii, din secolul al XVI-lea. În dreapta navei principale se află mormântul lui Francisc I şi al soţiei sale Claude de France.A fost comandat de fiul său Henric al II-lea arhitectului Philibert Delorme, care l-a conceput sub forma unui arc de triumf, cu coloane clasice. În partea superioară Francisc şi sotia sa sunt reprezentaţi în rugăciune, iar sub baldachin, goi, intinşi pe spate în postură mortuară. Sculpturile au fost realizate de trei artişti francezi, Francois Carmoy, Francois Marchand şi Pierre Bontemps, care a sculptat bazoreliefurile reprezentând campaniile din Italia.

În partea dreaptă sunt alte două morminte de acelaşi tip. Primul şi cel mai vechi, al lui Ludovic al XII-lea şi Anei de Bretania a fost comandat de Francisc I în 1515 si terminat 16 ani mai târziu, cel mai probabil de catre artişti francezi, deşi stilul este tipic renaşterii italiene.

Al treilea mormânt cu baldachin este al regelui Henric al II-lea si al soţiei sale Caterina de Medici. A fost comandat de regină în 1660 arhitectului  şi pictorului italian Primatriccio, care lucra la curtea Franţei, iar sculpturile din partea de sus, cu personajele ingenuncheate, sunt de Germain Pilon.

Aceste reprezentări ciudate, sunt legate de ceremonialul de înmormântare al regilor Franţei. La moartea suveranului se realiza, un manechin, cu faţa defunctului mulată în ceară, care era aşezat pe un pat de paradă. In jurul lui se dădeau de câteva ori pe zi, mese solemne, manechinul întins pe pat simbolizând permanenţa monarhiei. În ziua înmormântării, trupul regelui înhumat era aşezat într-un sarcofag de marmură şi efigia deasupra, până era înlocuită cu una sculptată. Aceste trei morminte cu două etaje sunt însă adevărate capodopere ale sculpturii renascentiste, şi influenţa Italiei, pe care Francisc I şi unchiul său Ludovic al XII-lea au vrut cu ardoare s-o cucerească,  se vede din plin. Baldachinele sunt sculptate şi decorate cu elemente renascentiste, iar figurile defuncţilor, în ambele ipostaze, sunt reprezentate cu un foarte mare realism. Regii şi reginele Franţei sunt însoţiţi pe ultimul drum de sfinţi şi profeţi, sculptaţi în marmură în cea mai bună manieră a Renaşterii italiene.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în timpul războaielor religioase, Bazilica a fost destul de afectată. Deşi înrudită cu Capeţienii, noua dinastie Bourbon, care începe cu Henric al IV-lea, a dorit iniţial să-şi ridice o nouă necropolă. A rămas totuşi la tradiţia înhumării la Saint Denis, dar Bourbonii si-au amenajat un cavou special, în partea centrală a bazilicii, unde se găseşte şi vechea criptă a merovingienilor. Este partea cea mai veche a catedralei de la Saint Denis, unde se mai păstrează foarte bine elemente romanice ale primei abaţii din secolul VII.

 Bourbonii odihneau în sicrie simple de lemn şi plumb, dar aveau în schimb cenotafuri sculptate, care s-au păstrat. Într-o capelă există câteva sicrie cu rămăşiţele unor prinţi din familie şi o serie de cutii relicvare conţinând părţi din trupurile unor regi, regine şi prinţese ale Franţei din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

După izbucnirea revoluţiei, abaţia este desfiinţată. În 1793, după execuţia lui Ludovic al XVI-lea, deputatul Barrere cere Convenţiei distrugerea bazilicii Saint Denis, „monument al feudalităţii şi regalităţii”.Franţa republicană atacă toate simbolurile vechiului regim. Ţara este în război şi are nevoie de arme. Acoperişul bazilicii este desfăcut şi plumbul  luat pentru a fi topit şi folosit în acest scop. Superba bijuterie gotică este lăsată pradă intemperiilor.

La Saint Denis nu poporul furios a deshumat rămăşiţele regilor, ci Convenţia, parlamentul Franţei republicane din anii terorii, care a angajat, pur şi simplu, un atreprenor cu o trupă de muncitori sa desfaca sistematic toate mormintele.  În toamna anului 1793, rămăşiţele pământeşti ale regilor şi reginelor Franţei au fost deshumate şi îngropate în două gropi comune săpate într-un cimitir din apropierea abaţiei. O armată de muncitori,cu rangi si leviere a deschis mormintele de marmură, vechi de câteva sute de ani, distrugându-le în parte şi a scos afară osemintele. O serie de binevoitori au realizat că, dincolo de oroarea deshumării în sine, se distrugeau opere de artă şi a cerut Convenţiei să  permită să conserve totuşi pietrele tombale pentru un viitor muzeu al monumentelor franceze. Napoleon, care ar fi dorit să fie înhumat la Saint Denis  a început primele reparaţii ale abaţiei.

Revenirea la funcţiunea iniţială de necropolă regală a făcut-o însă Ludovic al XVIII-lea, primul rege Burbon restaurat. El a ordonat deshumarea osemintelor regale din gropile comune şi aşezarea lor într-o cripta comuna, amplasata într-o capelă  din centrul bazilicii. La 21 ianuarie 1815, data comemorării execuţiei lui Ludovic al XVI-lea, osemintele acestuia şi ale Mariei Antoaneta au fost aduse de la Paris, unde fuseseră îngopate în cimitirul bisericii Madeleine, şi reînhumate în cripta de la Saint Denis sub două lespezi simple de marmură neagră. În 2004, o asociaţie de comemorare a depus într-un cenotaf construit de Ludovic al XVIII-lea, inima presupusă a fi aparţinut nepotului său, Ludovic al XVII-lea, copilul mort în închisoare în timpul revoluţiei, al cărui sfărşit e încă învăluit în mister.

Bazilica Saint Denis a continuat să fie restaurată şi abia după 1840,  arhitecţii Debret şi Viollet le Duc,cel care a renovat si Catedrala Notre Dame de la Paris, au desăvârşit refacerea ei. Tot atunci a fost clasată, printre primele construcţii din Franţa, ca monument istoric. Vitraliile originale, care costaseră în secolul al XII-lea mai mult decât pereţii şi arcurile de piatră, fuseseră şi ele distruse în timpul revoluţiei, pentru a se recupera plumbul! N-au mai rămas decât şase. Restul au fost înlocuite în secolul al XIX-lea, cu copii reprezentând istoria Sfantului Denis şi episoade din istoria bazilicii în registrul superior şi o parada a regilor şi reginelor Franţei în cel inferior.

Bazilica de la Saint Denis deţine şi mantia regală de înmormântare din catifea violetă cu broderii de aur şi însemnele regale care au servit la funeraliile ultimului rege înhumat aici, Ludovic al XVIII-lea. Fratele sau, Carol al X-lea, care a fost şi ultimul rege Bourbon al Franţei, a murit în exil fiind înmormântat în Slovacia.

Vizita la bazilica Saint Denis este un adevărat regal pentru pasionaţii de istorie, dar şi pentru toţi amatorii de frumos şi artă autentica.Sursa tvr.

Autentice morminte regale, 13 sec

Queen Anne de Bretagne si sotul ei, Louis XII

Rea şi vicleana Regina Catherine de Medici

În secolul al 20-lea, arheologii au descoperit la Saint-Denis intact înmormânt secolul VI - merovingiană Regina Aregondy, soţia regelui Chlothar I.

Cripta din secolul al IX lea
Există moaştele Sfântului Dionisie
placă neagra - mormintele lui Ludovic al XVI-lea şi Marie-Antoinette

Louis XVII

Henric al IV-lea

Regele Soare, Ludovic al XIV lea