Omar Khayyám

(n. 18 mai 1048 la Nişapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost unpoet, matematician, filosof şi astronom persan.
S-a născut într-o familie de fabricanţi de corturi. Şi-a petrecut copilăria în oraşul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învăţaţii Şeic Mohamed Mansuri şi apoi Imam Mowaffaq de Nişapur.
A avut o viaţă extrem de agitată, dacă ţinem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Situaţia învăţaţilor era foarte fragilă, fiind dependenţi financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuşi Haiām a scris mai târziu că a fost în perioada tinereţii „martor al nimicirii învăţaţilor, din care nu a mai rămas decât o mînă de oameni, chinuită şi puţin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecţionării şi adâncirii ştiinţei lor”.





A peregrinat prin diverse locuri: Samarkand, Ispahan, Merv.
În lucrarea Discuţii asupra unor probleme de algebră (1070) se ocupă de rezolvarea ecuaţiilor cubice, fiind primul matematician care studiază acest subiect. Ajunge chiar la rezultate remarcabile, bazându-se pe metoda intersecţiei secţiunilor conice cu cercul. Haiām îşi pune problema rezolvării ecuaţiei de gradul III în mod asemănător celei de gradul II (deci prin radicali),dar nu reuşeşte acest lucru. Totuşi, el nu disperă şi afirmă chiar că „acele forme” vor fi găsite de cei care îl vor urma.





A studiat şi Elementele lui Euclid, fiind cu precădere atras de celebrul postulat al paralelelor, căruia încearcă să-i dea o demonstraţie. Se ocupă şi de problema coeficienţilor binomiali, care apar în triunghiul lui Pascal.
Lucrările lui Haiām vor fi cunoscute în Europa abia peste şapte secole.
În 1073, sultanul Malik-Shah I l-a invitat să construiască un obsevator astronomic împreună cu alţi mari învăţaţi ai vremii. Aceştia au determinat lungimea anului solar cu o precizie de şase zecimale (apreciabilă pentru acea epocă). Se obţinea un calendar mult mai exact decât cel gregorian, adoptat în Europa patru secole mai târziu.





Poet


Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Haiām "...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecţiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii". Iată câteva expresii ale pesimismului lui Haiām:
„Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieţii ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum şi pulberi! Spuneţi, unde-i fumul?


Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-ameţitoare —
Trec pe lângă tine — aştrii rotitori...”


Valoarea operei sale poetice eclipsează faima sa de matematician şi om de ştiinţă. Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite "rubaiat"). Au un conţinut mistic, legat de misticaislamică, adică de sufism.

Vanitas vanitatum

Miresme cupe, harfe şi bucle aurii:

O, jucării sfărmate de Vreme, jucării!

Gând, faptă, renunţare, virtuţi căinţi şi rugi:

Cenuşi pe care Timpul le spulberă, - cenuşi...

Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.

Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.

Din buzunarul humei şi-a cerului cutie

Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.

Spuneţi-mi, ce aduse a lumii bogăţie?

Nimic. în mână timpul lăsatu-mi-a doar vânt.

Un foc sunt. Când s-o stinge, nimicu-o să rămâie.

Am fost a lui Djem cupă; dar spartă - nimic sunt.

Crearea ta şi-a lumii, destinul ei şi-al tău

Sunt taine-aici şi taine vor fi în veci şi-n moarte.

Surâde-le ca unor pericole deşarte,

Căci pacea te-aşteaptă dincolo, -n negrul hău.

Cereasca boltă pare o magică lanternă

Şi soarele e lampa. lar lumea e-o cortină

Pe care defilează în hora lor eternă

Imaginile noastre - răni negre în lumină.

Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă

Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.

Şi ieri şi mâini şi astăzi iluzii sunt şi ceaţă.

Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.

Bagdadul, Balkul, - spune-mi, ce s-a ales din ele?

Fatală e şi-o briză când floarea-i invoalată.

Bea! Şi evocă-n noapte, cu luna laolaltă,

Popoarele şi evii stinşi rând pe rând sub stele.

A' lui Bahram palate refugiu-s de gazele.

Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.

Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici

Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.