Continui postarea de ieri, legata de evolutia familiei Ionescu, bunicii lui Ion Ionescu Quintus si a involutia familiei Golescu, ramura ploiesteana, Radovici.
La origine din Sacele, jud. Brasov, Radu Calu, negustor priceput, odata trecuti muntii, isi modifica numele in Radovici dupa obiceiul vremii (se adauga un sufix la moda, numelui neaos, romanesc ; ex: in perioada otomana, "oglu", in cea greceasca "escu " s.a.m.d.). Descendenti ai familiei se stabilesc in Valcea, altii in Arges si Vrancea, iar alta ramura in Ploiesti. Cel mai cunoscut dintre fratii Radovici, Nicolae, a ramas in istoria politicii si in literatura sub numele Dinicu Golescu; ma voi ocupa acum doar succint de a ramura ploiesteana care a dat tarii deputati, prefecti si primari. Ion Radovici, fost primar al orasului Ploiesti, are mormantul in cimitirul Bolovani, in primele randuri. Nemaiexistand urmasi, nemaifiind deci cine sa plateasca taxele de cimitir, mormantul de trei locuri, urma sa fie scos la licitatie de catre Primarie, cu tot cu monumentul din marmura neagra de Carrara, opera a sculptorului Vidali. Daca amintesc si faptul ca mormantul altui primar celebru al orasului, Georgescu Obrocea, aflat in cimitirul de langa biserica veche din Ploiestiori, cimitir ce a fost concesiont cu tot cu biserica in ruine acum, pe 99 de ani unui fost militian localnic, ne dam seama de respectul acordat de Primarie, inaintasilor nostri. In arhiva cimitirului Bplovani exista un arbore genealogic al familiei Radovici, intocmit de prof. Nicolae Rachieru, fost director al Arhivelor nationale, filiala Prahova.
Familia Radovici (Golescu), intentiona sa ridice o biserica pe proprietatea lor din Ploiesti.
Dupa ce a ajuns in posesia familiei Ionescu, dupa un joc de carti pierdut de un descendent al Radovicilor, cladirea ce urma a fi biserica, (detalii arhitectonice confirma acest lucru si azi desi cladirea a suferit multe modificari), a fost transformata in grajd si manej, deasupra , prin recompartimentare, asigurandu-se spatii pentru servitori.
Dupa al doilea razboi mondial, cladirea a ajuns sala de sedinte pentru soldatii Armatei Rosii, iar mai apoi, dupa retragerea trupelor sovietice, sala de sedinte a Sfatului Popular orasenesc Ploiesti.
Acea cladire adaposteste astazi Cercul Militar Prahova si in fosta biserica, manej si sala de sedinte au loc diverse spectacole. Nimeni insa nu a legat adapostul antiaerian de alaturi, de subsolul fostului manej...fosta biserica. Intre cele doua spatii subterane, a existstat un tunel pentru evacuare in situatii de urgenta, sau pentru a se asigura o retragere demna a eventualilor "vizitatori"...In momentul construirii adapostului, acest tunel a fost zidit la capatul dinspre cladirea veche, iar ulterior, cine stie din ce motiv, a fost zidita si intrarea in acel subsol. In prezent, apa uzata din cladire, merge in canalizarea interioara, dar...nu mai iese din cladire spre a ajunge in canalizarea oraseneasca, infiltrandu-se prin acel subsol, in stratul de pietris aflat foarte aproape de suprafata. Ar fi interesant daca actualii administratori ar face diligentele necesare spre a putea readuce la lumina incaperea de sub actuala sala de spectacole...sau, tinand seama de deceniile in care apa uzata s-a scurs in subsol... mai bine..nu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu