Podul de flori

1990 "Podul de flori" de peste Prut - prima deschidere a frontierelor dintre Romania si actuala Republica Moldova

Podul de Flori este denumirea a două acţiuni ce s-au derulat pe malurile râului Prut la începutul anilor '90 ai secolului XX. Cu această ocazie, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte.
În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Acest detaliu a dat numele manifestărilor respective.










Primul Pod de Flori


A avut loc pe 6 mai 1990. În cadrul acţiunii, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză.
De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.
La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povesteşte ministrul Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu.
După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.


Al doilea Pod de Flori


S-a desfăşurat pe 16 iunie 1991. De data aceasta, locuitorii din Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România.

Mărturii


 „Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei.”
—Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008 de Stela Popa şi portalul Unimedia


 „La Pod, în satul meu, venise şi un medic din Chişinău cu baieţelul său care să fi avut vreo patru anişori şi căruia tatăl său îi promisese încă la Chişinău că va vedea români. Cei de pe malul drept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererâta mea aduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi. Se vorbea într-o limbă comună - în română. După două-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte - intonau aceleaşi cântece comune. La vârsta când încă nu era atins de minciunile noastre lingvistice, băieţelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatăl său: ,,Tată, mi-ai promis să-mi arăţi români. Care-s ei? ”
—Grigore Vieru, Primul Testament




Evenimentul a fost reflectat şi în artă, în filmul Podul de flori de Thomas Ciulei. Subiectul filmului este existenţa de zi cu zi a familiei Arhir din satul Acui, Republica Moldova, cu tatăl care rămâne acasă să lucreze pământul şi mama plecată în străinătate la lucru, totul în perioada când a avut loc evenimentul Podul de flori. Podul de flori este o coproducţie româno-germană între Europolis Film, Studioul de Creaţie Cinematografică a Ministerului Culturii şi Ciulei Films Germania.
Filmul regizat de Thomas Ciulei a obţinut în anul 2008 Marele Premiu pentru film documentar „Erinnerung und Zukunft” (Amintire şi Viitor), precum şi premiul „goEast” în memoria lui Reinhard Kämpf la Festivalul de Film goEast din Germania care a avut loc în perioada 9–15 aprilie 2008. Filmul lui Thomas Ciulei a câştigat în acelaşi an şi Premiul Bibliotecilor, precum şi o menţiune la ediţia 2008 a Festivalului internaţional de filme documentare Cinéma du Réel, desfăşurat la Paris în perioada 7–18 martie 2008.



Podul de Flori. Poză făcută de regretatul Andrei Vartic,  (n. 21 octombrie 1948, Dănceni, raionul Ialoveni - 2 iunie 2009, Chişinău) a fost un fizician (USM, 1971), scriitor, publicist, orator, cercetător al vechilor culturi carpato-dunărene, regizor de teatru şi film, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova 1990-1993, unul din iniţiatorii creării Mişcării Democratice din Moldova (27 mai - 3 iunie 1988), fondator şi director al revistelor "Quo Vadis" şi "Fără Machiaj", Fundaţiei Culturale "Basarabia", Teatrului poetic, Institutului Civilizaţiei Dacice, revistei de studii carpato-dunărene "Dava International", autor a peste 20 de cărţi, unele apărute samizdat, cât şi a numeroase studii şi articole publicate în reviste şi ziare atât din Basarabia şi România, cât şi de peste hotare. La 10 iunie 2007 a fost ales prim-vicepreşedinte al Forumului Democrat al Românilor din Basarabia.





Voce Grigore Vieru