Alteţa Sa Regală Nicolae, Principe al României, Principe de Hohenzollern

• 

In 1978 a murit Prinţul Nicolae de România, al doilea fiu al regelui Ferdinand I al României (n. 1903) si fratele regelui Carol II.

Alteţa Sa Regală Nicolae, Principe al României, Principe de Hohenzollern a cel de-al doilea fiul al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria (n. 15 august 1903, Sinaia — d. 9 iunie 1978, Lausanne) a fost fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea şi unchi, după tată, al Majestăţii Sale Regale Mihai I al României. El şi-a petrecut întreaga existenţă princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927 – 1930 când a făcut parte din Consiliul de Regenţă ce conducea ţara in locul regelui minor Mihai I.

A murit la vârsta de 75 de ani, departe de ţară, după patru decenii de exil forţat.

Prinţul Nicolae, Nicky cum îl alinta familia regală, s-a născut la Sinaia în Castelul Pelişor, pe data de 5 august 1903, fiind al patrulea copil al cuplului princiar Ferdinand şi Maria. La naşterea sa, fratele mai mare, Carol, avea 10 ani, iar surorile sale - Elisabeta şi Mărioara - 9 şi, respectiv, 3 ani. A mai avut o soră - Ileana, născută în 1909, şi un frate - Mircea, născut în 1913 şi mort prematur, în 1916. Copilul a fost botezat de însuşi ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, cel care peste 15 ani avea să fie ucis împreună cu întreaga familie de către bolşevici.

În Povestea vieţii mele, Regina Maria l-a prezentat în cele mai frumoase culori pe Nicolae. Era „un băieţel frumos, cu nasul cam lung... ochii erau de un albastru intens, cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasa.” Un copil „independent, capricios, ciudat, chiar imprevizibil”, dar „seducator, direct, cu o fire deschisă”. Regina mai nota: „Unchiul însuşi (Carol I) nu rezista acestei mici fiinţe impulsive, ale cărei ştrengării şi veselii spontane îl amuzau şi îl destindeau. El nu mai putea să se separe de Nicky şi un surâs deosebit era rezervat mereu acestui drăcuşor, care cucerise inimă austeră a regelui.”  Nicolae îşi petrece copilăria la Sinaia în Castelul Pelişor – reşedinţa familiei princiare. Partenerii de joacă ai micuţului erau în special fraţii săi mai mari, preferata lui fiind sora sa Mărioara. Cei doi erau nedespărţiţi şi timp îndelungat prinţesa a fost pentru Nicky tovarăşul de joacă ideal.

Încă dinaintea Primului Război Mondial, Nicky a fost trimis la vestitul Colegiu britanic Eton, în pofida pasiunii sale declarate pentru medicină, la care s-a opus bătrânul rege Carol I. Pe atunci, un fiu sau un nepot regal nu putea fi decât militar. În timpul colegiului, prinţul şi-a uitat slăbiciunea pentru medicină şi, aidoma viitorului său nepot, Mihai I, a devenit un pasionat al aviaţiei şi al sportului în general. De-a lungul anilor, lăsând să vorbească latura germană a sângelui său, şi-a dovedit şi abilităţile tehnice, asamblând singur câteva automobile artizanale, cu care a participat la mai multe raliuri şi concursuri internaţionale.

Sfârşitul anului 1914, aduce o schimbare în viaţa tânărului prinţ. Moartea regelui Carol I şi urcarea pe tron a tatălui său Ferdinand I face ca întreaga familie să-şi mute reşedinţa în Bucureşti, la Palatul Cotroceni. Nicolae îşi întrerupe studiile şi se întoarce în ţară deoarece în Europa izbucnise războiul.

Adolescenţa liniştită a prinţului se sfârşeşte în vara anul 1916 când România intră în Primul Război Mondial. În însemnările sale târzii, rămase inedite vreme de câteva decenii, Nicolae îşi aminteşte cum Regele Ferdinand l-a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroană din 14 august 1916 şi i-a spus: "Dinastiile sunt ţinute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn şi strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijenţa sau, şi mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz de încredere şi o călcare de contract. Înseamnă o înşelăciune ce trebuie aspru sancţionată de partea lezatǎ în acest legământ de Drept Natural. Noi trebuie să ne ignorăm ereditatea, să uităm aliatii de sânge în acest ceas de cumpănă al istoriei, pentru a ne îndeplini până la capăt obligaţiile cuprinse în contractul încheiat pe cuvânt de onoare cu poporul român.". A două zi ţara intra în război împotrivă Puterilor Centrale pentru a înfăptui România Mare. La sfârşitul aceluiaşi an, familia regală împreună cu guvernul sunt forţaţi să se retragă la Iaşi, Bucureştiul căzând sub ocupaţia nemţilor.

Sfârşitul războiului aduce victoria românilor alături de Antanta precum şi înfăptuirea României Mari, dar în familia regală se declanşează un nou scandal. Principele Carol renunţă în septembrie 1918 la la prerogativele de moştenitor al tronului, ca urmare a căsătoriei sale cu Zizi Lambrino. În această perioadă unele personalităţi politice cer proclamarea prinţului Nicolae ca şi succesor. Principele fiind al doilea bărbat din familia regală era exclus, conform Constituţiei româneşti din acea perioadă, de la succesiunea la tron. Ţinând seama de toate aceste prevederi legale, Nicolae a primit o educaţie deosebită, dar nu una destinată viitorului rege. Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, i-a declarat regelui Ferdinand: "Prinţul Carol trebuie decăzut din prerogativele sale; prinţul Nicolae, proclamat în locul său şi pentru el făcută educaţie severă şi serioasă". Propunerea nu a fost acceptată, nici de suveran, nici de ceilalţi lideri politici. Ea şi-a pierdut rostul deoarece, în noiembrie 1918, Carol a acceptat desfacerea căsătoriei sale cu Zizi Lambrino, anulată ulterior în ianuarie 1919.

Imediat după terminarea războiului, Nicolae îşi continuă studiile întorcându-se în Marea Britanie la Eton. Următorii ani şi petrece în afara ţării, revenind în România doar pe perioada vacanţelor. După terminarea studiilor prinţul face un stagiu militar în flota britanică. Revenit definitiv în ţară, Nicolae îşi dedică timpului liber preocupărilor sale preferate: sportul şi viaţa mondenă. Iarna, pe dealurile din apropierea Castelului Pelişor, aveau loc adevărate concursuri de ski ce îl aveau în prim plan pe Nicolae. Mai târziu prinţul avea să publice şi o carte despre acest curajos sport. În luna februarie a anului 1921 sora sa cea mare, Elisabeta se căsătoreşte cu prinţul moştenitor al Greciei. Tot în 1921 are loc şi căsătoria lui Carol cu princepesa Elena, fiica regelui Greciei, iar în 1922 tovarăşa sa de distracţii Mignon se mărită cu regele Alexandru I al Iugoslaviei. Rămas acasă numai cu sora sa mai mică, Ileana, prinţul descoperă în ea un bun camarad cei doi petrecând din ce în ce mai mult timp împreună. În anul 1920 regina Maria primeşte în dar din partea oraşului Braşov Castelul Bran. Nicolae şi Ileana îndrăgesc din prima clipă locul, prinţul având propria sa cameră în Bran. După ce regina termină de amenajat locuinţa, cei trei îşi vor petrece aici câteva săptămâni din vară în fiecare an. Tot în această perioadă apar şi unele mici zvonuri în legătură cu viaţa deloc disciplinată pe care o ducea prinţul. Regina Maria este hotărâtă de această dată să taie răul de la rădăcină, nevrând să se mai ajungă şi acum în situaţia creată de Carol. Ea îi atrage atenţia fiului său să fie mai cumpătat cu distracţiile.

Ca membru al familiei regale, participa la diferite festivităţi, prezidă unele societăţi şi asociaţii sportive sau de caritate. Nu-l interesau problemele politice şi nici nu dorea să se implice în activităţi care impuneau exprimarea unei opţiuni politice.

Când Ferdinand a murit in 1927, Nicolae însuşi a fost propus ca moştenitor atunci când Carol s-a căsătorit cu Zizi Lambrino , în 1918 (o căsătorie anulată mai târziu). Având în vedere ca  un consiliu de regenţă  a trebuit să fie format (20 iulie),  Prinţul Nicolae a fost nevoit  a servi consiliul, alături de Gheorghe Buzdugan şi Patriarhul Miron Cristea .

Deşi neoficial denumit în continuare "regent de prim rang", Nicolae a refuzat să-şi abandoneze cariera navala şi nu avea niciun interes în politică.

Nicolae a fost la început încântat când Carol s-a întors acasă in România pe 08 iunie 1930 (a devenit Regele Carol al II şi a pus astfel capăt aranjamentului de regenţă).

Cu toate acestea, relaţiile cordiale dintre Nichole şi Carol au fost de scurtă durată. Nicolae a vrut să se căsătorească cu Ioana (Joanna) Dumitrescu-Doletti, o femeie divorţată, dar a fost conştient de faptul că ar putea fi jenant pentru rege care trebuia să autorizeze o astfel de căsătorie. Carol însuşi a sugerat că cei doi ar trebui să se căsătorească fără a cere mai întâi consimţământul său (chiar dacă membrii familiei regale au fost obligati să obţină consimţământul regelui inainte de casatorie). Carol a înţeles că în aceste condiţii, el ar accepta căsătoria ca un fapt împlinit , dar după nuntă Carol prompt a folosit ca o scuză pentru a priva pe Nicolae de  privilegii şi titluri si l-a exilat. A plecat in Spania , şi în cele din urmă s-a stabilit în Elveţia .

Nicolae a fost căsătorit de două ori: in Tohani , România, la 28 octombrie / 07 noiembrie 1931 la Ioana (Joanna) Dumitrescu-Doletti şi la 13 iulie 1967 la Lausanne, cu brazilianca  Thereza Lisboa Figueira de Mello. A avut patru copii, Roger (1937), Maria Thereza (1939), Andres (1943) şi William (1945).

El a deţinut titlurile de Air Mareşal al Forţelor Aeriene Române , locotenent de onoare al Marinei Regale Britanice, Cavaler al Ordinului Ferdinand I de România , executorul judecătoresc de Mare Cruce a Ordinului Suveran de Malta , Marea Cruce a Legiunii de Onoare , Marea Cruce a Ordinului lui Leopold I al Belgiei , Ordinul Leul Alb al Cehoslovaciei , Ordinul Steaua de Karađorđe a Iugoslaviei , a Sfintului Mântuitor Grecia ;  Ordinul Carol I de România , şi Ordinul Vulturul Alb de Polonia, şi alte multe ordine şi decoraţii. El a fost şef l Regent din iulie 1927 până în iunie 1930. În 1927 el a fondat si a fost primul preşedinte al Kennel Clubului Român.

El a fost lipsit de rangul său regal şi prerogativele printr-o decizie a Consiliului de coroană, la 9 aprilie 1937, şi a primit numele de Nicolae Brana. El a preluat numele de Hohenzollern şi prin Decretul Regal la 10 iunie 1942 a fost recunoscut ca ASR Prinţul de Hohenzollern, împreună cu soţia sa ca ASR Principesa de Hohenzollern la 18 iulie 1945.

Printul Carol II, Printul Nicolae si Regina Maria

Regele Carol cu cei doi nepoti: Carol II si Nicolae

Regele Mihai si Printul Nicolae la moartea Regelui Ferdinand