1862: A murit Barbu Catargiu, jurnalist şi politician român, prim-ministru al Principatelor Române (n. 1807)
Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucureşti - d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, Bucureşti) a fost un jurnalist şi politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe 20 iunie al aceluiaşi an. Asasinul său prezumtiv se pare că era Gheorghe Bogati.
Barbu Catargiu a încetat din viață la vârsta de 54 de ani, fiind înmormântat la conacul de la moșia din Maia, județul Ialomița, conform testamentului său.
A fost lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. Era fiul marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu). Între anii 1825 şi 1834 a trăit în străinătate, cu precădere în Franţa. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie şi economie politică la Paris. Revenit în ţară (1834), a frecventat cercurile Societăţii Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc.
A fost membru în Obşteasca Adunare (din 1837) a Ţării Româneşti. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franţa, Regatul Unit şi în alte ţări din Occident interesându-se de viaţa civilă şi de stat.
În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poştei de la Bucureşti spre Moldova se află moşia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României Unite, a marcat viaţa celor din Maia.
Aici a avut mai întâi conac şi apoi a făcut un castel. Pe vârful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablă de şah. Aici opreau boierii să pună la cale treburi politice şi tot aici se întâlneau la baluri ce ţineau până în zori. Erau şiruri nesfârşite de trăsuri şi rochii strălucitoare, parfumuri frantuzeşti se ridicau în aerul încins al câmpiei. Pe-atunci, Bărăganul nu era ceea ce vedem astăzi. Era locul de promenadă al marilor boieri din Muntenia, grădina lor. Castelul de la Maia nu era înconjurat de câmp gol. Celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a făcut şi Parcul Cişmigiu din Bucureşti, ridicase în jurul lui o grădină englezească fabuloasă. Cu fântâni şi alei, cu plante şi flori exotice, cu păuni ce călcau trufaş. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungă de aproape un kilometru, ce avea de-o parte şi de alta, pe toată lungimea sa, arbori exotici. Astăzi, au mai supravieţuit numai doi. Se află în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din România şi sunt declaraţi monumente ale naturii.
Lucrări
État Social des Principautés danubiennes, Bruxelles, 1855
Proprietatea în Principatele Moldo-Române, 1857
Încă câteva idei asupra proprietăţii în Principatele Unite, 1860
Des différentes classes de la population en Valachie, Bucureşti, 1886
Discursurile lui Barbu Catargiu (1859-1862), 1886
Guvernul Barbu Catargiu a funcţionat între 22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862. A fost primul guvern unic al României după recunoaşterea unirii depline a Principatelor. A fost un cabinet de nuanţă politică conservatoare.
Mandatul cabinetului a fost întrerupt brusc de asasinarea primului ministru sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei, probabil, din motive politice. Misterul acestui prim asasinat politic nu a fost elucidat nici până în zilele noastre.
Scenarii privind asasinatul
Există trei scenarii ce au fost dezvoltate de istorici de-a lungul timpului. Primul se referea la o crimă comandată de adversarii politici, radicalii, motivul crimei putând fi intensa dispută privind legea rurală, dar și interzicerea manifestațiilor din 11 iunie. Tabăra conservatoare a arătat cu degetul spre liberali, acuzându-i pe fruntașii C. A. Rosetti și I.C. Brătianu ca autori ai complotului. Istoricii au renunțat la această variantă, argumentând că asasinatul ar fi stricat imaginea radicalilor, plus că aceștia aveau la îndemnă alte metode politice pentru a împiedica acțiunile lui Catargiu.
Ideea unui asasin fanatic a fost alimentată de o mărturie a liberalului I. G. Valentineanu, directorul gazetei „Reforma”. Conform acestuia, un naționalist exaltat, Dimitrie Dunca, ar fi venit la redacția ziarului și i-ar fi arătat un pistol și un pachet în care s-ar fi aflat testamentul său politic. Alexandru Lapedatu, istoric, membru al PNL și chiar membru al Academiei, a susținut în studiile sale că asasinul lui Barbu Catargiu ar fi ungurul Gheorghe Bogati. Acesta ar fi fost insuficient anchetat în iunie 1862, susține Lapedatu. Mai mult decât atât, starea materială a presupusului asasin maghiar s-a îmbunătățit inexplicabil după atentat.
Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfășurat ancheta. În primă fază cazul este înmânat procurorului Desliu, dar mai apoi îi este retras fără nicio explicație și predat altui procuror, pe nume Şoimescu. Acesta oprește cercetările și cazul este închis, ba mai mult dosarul crimei dispare fără urmă.
Pornind de la acest fapt, istoricii au analizat și au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu. Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declarațiile sale cu privire la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din spate, de jos în sus, așadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe treapta trăsurii pentru a declanșa focul. Era de așteptat ca Bibescu să poată descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcția opusă în momentul producerii crimei.
Scenarii privind asasinatul
Există trei scenarii ce au fost dezvoltate de istorici de-a lungul timpului. Primul se referea la o crimă comandată de adversarii politici, radicalii, motivul crimei putând fi intensa dispută privind legea rurală, dar și interzicerea manifestațiilor din 11 iunie. Tabăra conservatoare a arătat cu degetul spre liberali, acuzându-i pe fruntașii C. A. Rosetti și I.C. Brătianu ca autori ai complotului. Istoricii au renunțat la această variantă, argumentând că asasinatul ar fi stricat imaginea radicalilor, plus că aceștia aveau la îndemnă alte metode politice pentru a împiedica acțiunile lui Catargiu.
Ideea unui asasin fanatic a fost alimentată de o mărturie a liberalului I. G. Valentineanu, directorul gazetei „Reforma”. Conform acestuia, un naționalist exaltat, Dimitrie Dunca, ar fi venit la redacția ziarului și i-ar fi arătat un pistol și un pachet în care s-ar fi aflat testamentul său politic. Alexandru Lapedatu, istoric, membru al PNL și chiar membru al Academiei, a susținut în studiile sale că asasinul lui Barbu Catargiu ar fi ungurul Gheorghe Bogati. Acesta ar fi fost insuficient anchetat în iunie 1862, susține Lapedatu. Mai mult decât atât, starea materială a presupusului asasin maghiar s-a îmbunătățit inexplicabil după atentat.
Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfășurat ancheta. În primă fază cazul este înmânat procurorului Desliu, dar mai apoi îi este retras fără nicio explicație și predat altui procuror, pe nume Şoimescu. Acesta oprește cercetările și cazul este închis, ba mai mult dosarul crimei dispare fără urmă.
Pornind de la acest fapt, istoricii au analizat și au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu. Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declarațiile sale cu privire la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din spate, de jos în sus, așadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe treapta trăsurii pentru a declanșa focul. Era de așteptat ca Bibescu să poată descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcția opusă în momentul producerii crimei.
Dealul Mitropoliei
Statuia lui Barbu Catargiu
Cavoul lui Barbu Catargiu
Cavoul lui Barbu Catargiu
Racla în care ilustrul om politic îşi doarme somnul de veci alături de soţie
Potrivit unei legende, crucea aflată pe turla bisericii construită de Barbu Catargiu s-a rupt în noaptea în care politicianul a murit
În muzeul lui Barbu Catargiu, se află hainele cu care acesta era îmbrăcat în momentul morţii
Obiecte personale ale familiei Catargiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu