Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăineşti (azi Dumbrăveni), judeţul Vrancea - d. 3 iunie 1922, Agapia, judeţul Neamţ) a fost un scriitor român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.
Fiul arendaşului Lascăr Zamfirescu. Urmează clasele primare şi gimnaziale la Focşani, iar liceul şi Facultatea de Drept la Bucureşti (licenţiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin - Romanov, viitor magistrat. Este magistrat la Hârşova şi Târgovişte, apoi avocat şi redactor la România liberă. În 1885, intră prin concurs la Ministerul de Externe, iar după trei ani, îmbrăţişând cariera diplomatică, este secretar de legaţie la Roma până în 1906, cunoscând perfect italiana. Se căsătoreşte acolo cu Henriette Allievi şi are doi copii (Henrietta şi Alexandru), născuţi şi crescuţi în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic.
În 1906, revine în ţară şi e secretar general la Ministerul de Externe. Se retrage adesea în vila sa de la Odobeşti. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie - 13 iunie 1920). S-a stins din viaţă la Mănăstirea Agapia.
A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor (Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, ceea ce nu se poate). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului lui Emile Zola Les Rougon-Macquart. Cele cinci volume au fost scrise departe de ţară, la Roma, când autorul lucra la legaţia română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneşteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniţilor de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societăţii româneşti de la finele veacului al XIX-lea. Via şi conacul unde se retrăgea erau în comuna Faraoanele, în apropiere de Odobeşti. Casa există şi astăzi, fiind Casă Memorială. Scriitorul este înmormântat în Cimitirul din Focşani (Sud).
Proză
Romane
Ciclul Comăneştenilor
Viaţa la ţară (1893)
Tănase Scatiu (1895)
În război (1897 - 1898)
Îndreptări (1901 - 1902)
Anna (1906 - 1910)
[modifică]Nuvele
Locotenentul Sterie
Spre mare
Conu Alecu Zăgănescu
Subprefectul
Frica
Furfanţo
Spre Coteşti
Un pui şi un cărăbuş
O muză
Pe Argeşiu
Baba-oarba
Mănăstirea Dealului
Amintiri din vremuri
Din Dobrogea
Zadarnic
Blaue Donau
Archivarul (portret)
Jeana
Pentru tot-d'a-una
Maria
Singurătatea
Patrie şi poezie
Manelele (fragment)
Unde de vară
Poezie
Fără titlu (1883)
Levante şi Kalavryta la Missolonghi
Harpista
Desgust
Juan
Djali
Câinele Nizamului
Alina-Linda
La bal mascat
Nebuna din Heresti
Opt rânduri
Dorinţa
Nella
Un trandafir
Rozele de iarnă
Luna lui Maiu
Dedicaţie
Pe o pagină de muzică
Te-am întrebat
Salbele
Într-un album
Ghici!
Alte orizonturi (1894)
Fugind de tot
S-aud...
Pe Acropole
De la villa Tusculana
La villa Aldobrandini
Boul
Culcate-s romaniţe....
Ca un mănunchi de ramuri
Corsarul
Vara
Lunile
Ianuarie
Iulie
August
Barza
Imnuri păgâne
Preludiu
Fiica haosului
Versuri heterometre albe
E mort poetul
La o fântână
Pe mare
Poezii nouă
Flori de paşte
Adio, Napoli
Sosesc
Pe Marea Neagră
Adio
La Orşova
Din publicaţii
O suflet!...
Seara de toamnă
Primăvara
Diverse
Noapte bună
Amurg
La lună
Luceafăr
Plecată cu capul...
Ofelia
Alt cîntec
April
Curgea Siretul liniştit
Că poate-atunci...
O noapte în pădure
Fluture
În amurg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu