Situat în Bulevardul Dacia Nr. 12, Muzeul Naţional al Literaturii Române adăposteşte un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărţi, obiecte personale, obiecte de artă, fotografii, înregistrări audio-video. Acestea redau într-o imagine concentrat metaforică profunzimea, complexitatea şi frumuseţea inefabilă a literaturii române.
Scurt istoric al instituţiei
Înfiinţarea Muzeului Literaturii Române i se datorează lui Mihai Eminescu, poetul punându-şi sigiliul pe „destinul” viitoarei instituţii chiar în anul centenarului naşterii sale. Conducerea de atunci a Uniunii Scriitorilor a hotărât să folosească sumele neconsumate (din fondurile alocate centenarului) pentru achiziţionarea unor documente, altele decât cele eminesciene, aparţinând marilor scriitori. Mihai Beniuc, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a luat decizia de a pregăti impresionantul fond documentar astfel achiziţionat, pentru a deveni patrimoniul unei instituţii culturale de rang naţional, consacrată literaturii române.
Pe 1 iunie 1957 se înfiinţează Muzeul Literaturii Române, sub conducerea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius. Muzeul a funcţionat pentru o vreme chiar în sediul Uniunii Scriitorilor, din Şoseaua Kisellef nr. 10 (Casa Toma Stelian), într-un spaţiu impropriu. Sprijinit de câteva dintre personalităţile literare ale timpului, cu „trecere” la autorităţi, Perpessicius a continuat activitatea de îmbogăţire a patrimoniului literar. Primelor colecţii li s-au adăugat altele, cuprinzând la rândul lor valoroase manuscrise, cărţi rare, acte, corespondenţă, obiecte, fotografii, tablouri, sculpturi, piese de patrimoniu literar.
Aparitia Muzeului Literaturii Romane este strans legata de crearea, pe langa Uniunea Scriitorilor a unui fond documentar Eminescu, donat de scriitori, cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii poetului national, in 1950.
Ideea infiintarii unui muzeu de literatura, care sa-si asume misiunea de a aduna la un loc, de a cerceta si de a expune publicului tezaurul manuscriselor literare l-a urmarit multi ani pe academicianul Dumitru Panaitescu-Perpessicius.
Pornind de la fondul documentar al Uniunii Scriitorilor (din 1950), in colaborare cu personalitatile celebre ale vietii literare romanesti, printre care: Tudor Vianu, Serban Cioculescu, Jacques Byck, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, cu un colectiv restrans de specialisti, Perpessicius a reusit sa intemeieze Muzeul Literaturii Romane, institutie menita, in viziunea primului ei director, sa devina un institut de cercetare care sa reinvie pulsul vietii literare romanesti de-a lungul epocilor ei de dezvoltare.
Din anul 1967, muzeul funcţionează într-un sediu nou, pe Bulevardul Dacia (fost Strada Fundaţiei), nr. 12. Un rol decisiv în obţinerea acestei locaţii l-a avut Tudor Arghezi, a cărui intervenţie energică la autorităţile de partid a avut efectul scontat. Astfel, după Eminescu, un alt mare scriitor român îşi imprimă efigia numelui pe destinul acestei instituţii. Clădirea cunoscută sub denumirea de „Casa Kretzulescu” este una dintre puţinele construcţii în stil arhitectural neoclasic din Bucureşti. După al doilea război mondial, aici a funcţionat Muzeul Româno-Rus, iar după desfiinţarea acestuia, a revenit Muzeului Literaturii Române. După 1990, clădirea a fost integral consolidată, renovată şi restaurată, conform planurilor arhitecturale originale.
Casa Scarlat Kretzulescu
Casa monument ce adăposteşte Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost construită de marele vornic Alexandru Villara în anul 1839 în mahalaua Popa Cosma. Era considerată una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureştiului. Villara i-a oferit-o drept zestre fiicei sale Elena, la căsătoria acesteia cu Scarlat Al. Kretzulescu. La unsprezece ani după decesul lui Scarlat Kretzulescu, clădirea devine locuinţa directorului băncii „Bank of Romania”, baronul Frank. În a doua jumătate a secolului al-XIX-lea, aceasta ajunge în proprietatea statului, devenind „Laboratorul de electricitate al Universităţii din Bucureşti”, aflat sub conducerea savantului Dragomir Hurmuzescu. Tot aici au funcţionat succesiv un pension de fete şi biblioteca Ambasadei Germane.
În 1948, clădirea este repartizată Muzeului Româno-Rus, care este desfiinţat în 1963.
În 1967 devine sediul Muzeului Literaturii Române, care o va ocupa de facto abia în 1971.
Case memoriale
Muzeul Naţional al Literaturii Române are în custodie 6 Case Memoriale, organizate într-o reţea proprie.
Bucureşti: Casa Memorială "Tudor Arghezi - Mărţişor", Casa Memorială "George şi Agatha Bacovia", Casa Memorială "Liviu şi Fanny Rebreanu", Casa Memorială "Ion Minulescu - Claudia Millian"
Moroieni, Judeţul Dâmboviţa: Casa Memorială "Alexandru Ciorănescu"
Vânători, Judeţul Neamţ: Casa Memorială "Mihail Sadoveanu"http://www.mlr.ro/
Colecţii:
1. Manuscrise - include peste 300 de colecţii de manuscrise
cele mai reprezentative sunt: Vasile Alecsandri - caiet manuscris "Pasteluri" cu dedicaţie către Carmen Sylva; Titu Maiorescu - "Epistolarium I, II, III" - conţinând ciorne de corespondenţă din perioada 1869-1874; Ion Luca Caragiale - caietul manuscris "Titirca Sotirescu et Co" - comedie în 3 acte neterminată; Corespondenţa cu Paul Zarifopol trimisă din Berlin; Lucian Blaga - manuscrisul volumului de versuri "Poemele luminii"; manuscrisul piesei "Tulburarea apelor"; "Daimonion" - studiu filosofic; "Hronicul şi cântecele vârstelor" (doua variante); "Cruciada copiilor"; "La curţile dorului"; Mihail Sadoveanu - manuscrisele romanelor "Baltagul", "Creanga de aur", "Fraţii Jderi", "Mariana Vidraşcu", "Locul unde nu s-a întâmplat nimic", "Nicoară Potcoavă", "Nunta domnişei Ruxandra", "Venea o moară pe Siret, "Demonul tinereţii".
2. Carte Veche şi Rară - totalizează un număr de 100.000 de volume păstrate şi protejate într-o sală special amenajată, o autentică expoziţie de bibliofilie, numită "Sanctuarul cărţii".
cele mai importante biblioteci ale scriitorilor aflate în Sanctuarul cărţii precum şi câteva titluri de carte românească veche şi străină din patrimoniul muzeului sunt:
bibliotecile scriitorilor: George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Pompiliu Constantinescu, Ion Pas şi Alferd Margul Sperber - unde sunt expuse: ediţii princeps, volume cu dedicaţii, exemplare numerotate, pagini cu adnotari sau însemnari de lectură
carte veche românească: Dosoftei - Psaltirea pre versuri tocmita (1673), Simion Stefan - Noul testament de la Balgrad (1648); Varlaam - Carte românească de învăţătură (Cazania), etc.
3. Documente istorico-literare - scrisori ale unor personalităţi literare de marcă adresate prietenilor scriitori români, corespondenţa care atestă relaţii de prietenie sau de colaborare ocazională, preocupări comune, proiectele unor antologii sau traduceri, scrisori care demonstrează prezenţa, pe plan cultural, a României în viaţa spirituală internaţională. Toate acestea, în afara faptului că sunt expuse cu prilejul unor expoziţii temporare sau publicate în revista muzeului, sunt destinate cercetării ştiinţifice, fiind adevărate izvoare documentare în studiile de literatură contemporană.
4. Arta plastică - sunt incluse lucrări de grafică, pictură, sculptură, ilustraţie de carte
câteva din cele mai importante lucrări de artă plastică existente în muzeu sunt: Portretul în cărbune al lui Gala Galaction executat de Gh. Löwendal; Liviu Rebreanu - desen semnat de Francisc Sirato; Portretele lui V. Alecsandri şi Camil Petrescu în viziunea plastică a lui Camil Ressu; Picturile în ulei ale lui Mişu Popp reprezentându-i pe Grigore Alexandrescu şi Ion Heliade Rădulescu; Jean Steriadi - portretul lui Ion Minulescu
în domeniul sculpturii: 2 busturi Mihai Eminescu - realizate de sculptorii Ion Jalea şi Ion Vlasiu; Miliţa Pătraşcu - prezentă cu trei lucrări: Octavian Goga, Mihail Sadoveanu şi Tudor Vianu etc.
5. Periodice - muzeul deţine un număr de 40 000 publicaţii periodice literare din secolele XIX - XXI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu