13 iun. 2011

A treia mineriada: 13-15 iunie 1990


Zona libera de neocomunism a Romaniei - Piata universitatii Bucuresti


PRIMA PAGINA - Centrul libertatii si democratiei Romaniei - Kilometrul 0 - Zona libera de neocomunism - Piata Universitatii Bucuresti







1990: Începutul represiunii violente a ceea ce s-a numit „Fenomenul Piaţa Universităţii", începutul celei de-a treia mineriade din anul 1990, cea mai sângeroasă dintre toate



A treia mineriada: 13-15 iunie 1990
*Scopul minerilor a fost de a imprastia manifestantii si grevistii foamei ce blocau de doua luni Piata Universitatii.
*Minerii se dedau la violente impotriva studentilor si a cetatenilor ce li se par a fi intelectuali.
*Sint atacate sediile partidelor de opozitie.
*La sugestiile minerilor, politia opereaza arestari ale persoanelor participante la protestele din Piata Universitatii.





13 iunie:
Mineriada din iunie 1990: Urmare a evenimentelor din 13 iunie, circa 10.000 de mineri din Valea Jiului au descins în Bucureşti pentru a restabili "ordinea". Au fost atacate sediile partidelor din opoziţie, lideri ai acestora, studenţi.

Sub numele de Mineriada din iunie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor 



13 iunie

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineaţa, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras şi au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliţie. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Bucureşti.




12 iunie 1990
- La Palatul Victoria are loc o sedinta in care se hotaraste lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii. Politia, armata si SRI-ul primesc ordine in acest sens.
- Petre Roman marturisea: "La sesizarea Procuraturii am ordonat Politiei sa curete Piata Universitatii. Nu era, in ochii mei, decit o banala si legitima operatie de mentinere a ordinii".
- TVR prezinta un comunicat al Procuraturii care legitimeaza Politia sa degajeze Piata Universitatii.
13 iunie 1990
- La ora 4 dimineata fortele politienesti ii ataca pe grevistii foamei din Piata Universitatii. Corturile in care stateau acestia sunt strinse si distruse. Se fac arestari, iar cei care scapa se refugiaza in holul hotelului Intercontinental. Politia intra si in Institutul de Arhitectura, inconjoara piata cu vehicule. Au loc infruntari violente intre politie si demonstratii care s-au adunat linga baricada construita de fortele de ordine intre Spitalul Coltea si cinematograful "Luceafarul".
- Circa 200 de muncitori strigind "IMGB face ordine" patrund in cladirea Institului de Arhitectura, considerind ca Liga Studentilor este printre responsabilii celor petrecute in aprilie-iunie in Piata Universitatii.
- Grupuri cu intentii obscure dau foc autobuzelor politiei. Sunt atacate si incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.
- Mii de manifestanti ocupa curtea Televiziunii si forteaza intrarea in cladire. Se intrerupe emisia. Peste citeva ore, la reluarea transmisiei, Razvan Theodorescu (presedintele Televiziunii), Emanuel Valeriu si Alexandru Stark (legat la cap), apar in fata camerelor de luat vederi si condamna asaltul asupra Televiziunii. Theodorescu afirma: "Chiar acum am luat legatura cu domnii Iliescu si Roman. Vom prezenta urgent proiectul unui gard solid si, nu-i asa, estetic, care sa inconjoare institutia, asa cum exista in tarile democratice".
- Ion Iliescu declara: "Capitala Romaniei traia un cosmar. Populatia era ingrozita de scenele de violenta si anarhie. Explozii si incendii in punctele centrale, nor de fum deasupra orasului, pe strazi hartuiala intre politie si manifestanti, spaima si deruta generala. Fortele de ordine erau cu totul depasite".
- Ion Iliescu transmite prin posturile de radio si televiziune un Apel: "Este clar ca ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990. Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei cistigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotarirea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate. Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii Guvernului si Televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atit de greu cucerita".
- Un comunicat al Guvernului apreciaza ca "este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea".
- In Bucuresti, ordinea se restabileste in cursul noptii de catre unitati militare.
14 iunie 1990
- Sosesc doua garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii "pentru a face curatenie".
- Grupuri de mineri patrund in Universitate si la Institutul de Arhitectura. Incepe vinatoarea studentilor aflati in Universitate pentru a proteja cladirea si bunurile aflate acolo. Studentii prinsi sint batuti cu bestialitate. Sint tiriti apoi afara si aruncati unul peste altul in fintina arteziana din fata Universitatii. Laboratoarele si salile de curs sint devastate. Colectii rare de minerale si roci ale Facultatii de Geologie, microscoape si aparatura de laborator sint facute praf. Minerii urineaza pe cartile zvirlite din rafturile bibliotecilor. Aceeasi soarta o au Facultatile de Geografie, Istorie, Limbi Straine, Litere, Matematica, Fizica. Minerii "cauta", dupa cum fusesera instructati, droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate. In afara Universitatii, orice persoana surprinsa de mineri este batuta crunt. Minerii controleaza actele masinilor, actele de identitate, iar oricine este banuit a fi "intelectual" sau participant la manifestatia din piata este maltratat. Pe bulevardul Magheru restaurantele deschise anunta: "numai pentru mineri". "Vizite" ale minerilor au loc la sediile unor partide (PNL, PNTCD), la locuintele unor lideri ai opozitiei si la sediile unor ziare si reviste independente. Unele dintre publicatiile atacate nu au mai aparut citeva zile. Bucurestiul traieste o atmosfera de teroare si groaza. Minerii si-au dobindit cu acest prilej renumele de organ neoficial de represiune.
- Denes Domokos, sef de schimb la mina Livezeni, a incercat sa-i taie capul cu securea lui Marian Munteanu, liderul studentilor. Domokos, impreuna cu alti ortaci, a intrat in sediul Universitatii Bucuresti, unde, intre altii, a fost gasit si Marian Munteanu.
- Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost filmate de catre amatori sau de catre operatorii televiziunii nationale.
- Martorii acelor zile declara ca s-au comis atrocitati, au fost molestati oameni nevinovati. La indicatia minerilor se fac multe arestari.
- Minerii sunt convocati la Complexul Expozitional unde Ion Iliescu le-a multumit pentru ca au raspuns inca o data la chemarea sa.
15 iunie 1990
- Continua arestarile celor implicati in demonstratia din Piata Universitatii, dar in aceasta etapa arestarile se fac de la locul de munca.
- Zorel Dumitrescu, seful Directiei Sanitare a municipiului Bucuresti a declarat ca, in unitatile de spitalizare ale Capitalei au fost tratati 560 de raniti in timpul evenimentelor si au fost inregistrate oficial 6 decese.
- Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu si de ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, rezulta ca au fost arestate 185 de persoane.
- Opinia publica internationala isi manifeasta stupoarea fata de ororile din Bucuresti. Posturile de televiziune si marile cotidiene din toata lumea transmit stiri si reportaje despre mineriada de la Bucuresti.
- Departamentul de Stat al SUA declara: "Actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau, au lovit in inima democratiei romane".
16 iunie 1990
- Guvernul afirma intr-un comunicat: "In legatura cu actele de barbarie din 13-14 iunie, Guvernul a dispus luarea unor masuri concrete si hotarite pentru anchetarea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati. De asemenea a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate in zilele urmatoare". Se mai face mentiunea ca au fost retinuti 1021 suspecti.
- Emil Constantinescu, pe atunci profesor la Facultatea de Geologie, a depus la Parchetul General o plingere in numele Universitatii bucurestene, devastata in acele zile de mineri.
A patra mineriada: 24-28 septembrie 1991
*In urma nesolutionarii unor revendicari sindicale, minerii aflati in greva pleaca la Bucuresti in frunte cu Miron Cozma
*Sint asediate Guvernul si Televiziunea.
*Guvernul Petre Roman demisioneaza
*Ion Iliescu si Miron Cozma semneaza, in urma unor negocieri, un comunicat prin care se anunta rezolvarea tuturor revendicarilor minerilor.
24 septembrie
- Minerii de la Vulcan, aflati in greva cer ca primul ministru Petre Roman sa vina la Petrosani pentru a le solutiona revendicarile sindicale.
- Miron Cozma, in calitate de lider sindical al minerilor din Valea Jiului, i-a amenintat pe reprezentantii Guvernului si pe presedintele Ion Iliescu, sustinind ca "daca nu solutioneaza in cel mai scurt timp posibil revendicarile minerilor, acestia vin la Bucuresti si ii dau jos".
- Minerii vin la Petrosani unde intra cu forta in primarie, il agreseaza pe subprefectul Ionel Botoroaga si pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinas. De la balconul Primariei din Petrosani, Miron Cozma a citit, in huiduielile minerilor, comunicatul primit prin telex de la Guvern, in legatura cu solutiile la revendicarile lor. Cozma rupe hirtia si anunta: "Mergem la Bucuresti". Intr-un interviu acordat in aceeasi zi unui ziarist local, Cozma a declarat: "Hotarirea de a merge la Bucuresti e definitiv luata, dar situatia de fata nu e de natura politica si nu vom cadea in plasa partidelor politice".
- Petre Roman a declarat ca, atunci cind a aflat ca minerii vor veni la Bucuresti, l-a contactat pe Ion Iliescu si au decis sa mearga in Valea Jiului. Liderii minerilor au fost instiintati, in aceeasi zi, de aceasta deplasare. Dar dupa ce au acceptat, initial, sa se intilneasca la Petrosani cu presedintele si cu seful Guvernului, in cele din urma au renuntat.
- In gara Petrosani solicita trenuri pentru deplasarea la Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de tren. In Petrosani si Vulcan au loc violente, devastari si incendii.

Victime

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor este de 746 iar numărul morţilor este de şase: patru morţi prin împuşcare, un decedat în urma unui infarct şi o persoană înjunghiată. Viorel Ene, preşedintele „Asociaţiei Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domneşti şi Străuleşti. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morţilor este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent şi nu a existat nici o poziţie oficială împotrivă”




Unul dintre cei mai importanţi actori pe care i-au avut scena şi filmul românesc,  Dragoş Pâslaru, a schimbat după mineriada din 13-15 iunie 1990  costumele de la teatru cu haina monahală. Este vorba de actorul Dragoş Pâslaru,  astăzi părintele Valerian. Acesta trăieşte de 20 de ani retras, în post şi rugăciune, într-un schit de pe lângă Mânăstirea Frăsinei - Athosul din România -, care este cunoscută drept cea mai strictă. Viaţa monahală se desfăşoară după regulile stricte de la Muntele Athos.În acest loc şi-a găsit liniştea actorul  Dragoş Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică, demnă şi ea de un film sau de un roman. Actorul Dragoş Pâslaru era în 1990 unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieţei Universităţii, participând la mitingul-maraton de acolo şi la toate adunările Alianţei Civice. Dragoş Pâslaru, ca - de altfel - toate personalităţile care participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii, era în mod sistematic demonizat la televizor de către Televiziunea Română devenită liberă peste noapte, dar doar cu numele. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor“, în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune de tip stalinist, atât de dragă lui Ion Iliescu, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit“ de personajul pe care îl jucase. Veniţi pe 13 iunie 1990 la Bucureşti pentru a „planta panseluţe“ în Piaţa Universităţii, minerii l-au recunoscut pe Dragoş Pâslaru şi l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viaţă şi moarte. La puţină vreme după ce s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea şi să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai dăruiţi duhovnici, părintele Ghelasie. Iar ucenicia sa nu a fost în zadar. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot, ca un creştin desăvârşit. 







George Roncea: „Au vrut să mă taie cu toporul“

George Roncea, unul dintre protestatari, devenit ziarist alături de fratele său, Victor, confundat şi el cu Marian Munteanu, povesteşte despre acele zile pe blogul său, dar şi în faţa anchetatorilor că a fost lovit cu bestialitate, capul i-a fost spart, nu mai vedea şi era plin de sânge. „Orele 6-6.30: după ce am fost hăituiţi prin tot institutul de către mineri, am reuşit să ne ascundem într-o sală, împreună cu patru fete, sub planşetele de desen. Ne-au găsit. Circa zece mineri s-au suit cu picioarele pe planşete. Apoi ne-au smuls de acolo pe rând şi au început să ne lovească cu drugi de fier, vergele, sfredele de mine, cozi de topor şi de lopată, bucăţi de scânduri, tuburi de cauciuc cu metal înăuntru. Ne-au târât pe căi diferite prin facultate, izbindu-ne tot timpul. Unii ne ţineau de mâini, alţii loveau. I-am auzit pe unii strigând: «Omorâţi-i, omorâţi-i!». Unul dintre mineri a vrut să mă taie cu toporul, dar a fost oprit cred că de un şef. Am fost scoşi din Arhitectură, apoi transportaţi spre Ministerul de Interne, loviţi tot timpul pe drum. Nu mă mai puteam ţine pe picioare, iar ei spuneau că sunt drogat. Am fost duşi la Măgurele, ne-a aşteptat un cordon de soldaţi şi subofiţeri care ne-au ciomăgit cu bastoanele. Acolo m-am întâlnit cu fratele meu, care fusese adus cu un alt camion.“
Fratele meu a avut ocazia nefericită de a cunoaşte un om, omoråt în noaptea de 14 iunie, pe care l-am căutat împreună luni de zile. Nu apare pe lista morţilor. Fratele meu l-a fotografiat în timp ce-şi dădea duhul. Filmele, ca şi toate aparatele noastre, au fost înhăţate de poliţie şi mineri. Acest om mi-a murit în braţe la ora 3.00, în holul blocului Romarta. Era împuşcat în gåt. Unul dintre locatari mi-a adus o lumånare, după care a fugit. Cu o månă încercam să fixez lumånarea şi cu cealaltă trăgeam cadru după cadru. Omul avea în jur de 30 de ani şi alături de el zăcea o geantă ponosită în care avea unelte de electrician. Se uita la mine cu ochii holbaţi înecåndu-se din pricina sångelui care ţåşnea ritmic, în şuvoaie puternice, inundåndu-i pieptul şi faţa. Am încercat să-i blochez, fără succes, gaura din gåt, prin care i se scurgea viaţa. Am stat cam 5 minute cu el, timp în care a apărut ca din senin o maşină de la Medecins sans Frontieres, care l-a încărcat, şi dus a fost. Vreme îndelungată, după aceea, am încercat să dau de urma acelui om, să-i găsesc familia, să le spun ce s-a întåmplat“, povesteşte George Roncea, pe www.gid-romania.com.

Victor Roncea: La Măgurele, răniţii erau cusuţi „pe viu“

„După ce am fost scoşi din Arhitectură, am ajuns la Guvern. A urmat îmbarcarea în dube, cu direcţia Măgurele“, povesteşte şi Victor Roncea, pe acelaşi site. „În curtea unităţii, supravegheaţi cu cåini lupi, ne aştepta clasicul «culoar» format din poliţişti, care îşi aduceau şi ei, cum puteau, contribuţia, mai cu bastoane sau, mai simplu, direct cu automatele. După ce ni s-au confiscat curelele şi şireturile, am fost introduşi într-o hală şi înşiruiţi pe jos, în genunchi, cu faţa la perete şi måinile la ceafă! Eram aproximativ 400 de oameni, dintre care unii foarte răniţi. Unii dintre ei au fost cusuţi «pe viu». La anchetă ni s-a comunicat că, «dacă vrem, vă împuşcăm pe toţi» şi că «domnii Coposu şi Munteanu ai voştri au dat ortu-popii». Din grupul celor 13, «ridicaţi» în acea dimineaţă de mineri, din Arhitectură, unul a stat închis trei luni şi a fost eliberat din lipsă de probe, trei au fost spitalizaţi, iar în acest moment, patru dintre ei se află în străinătate ca azilanţi politici. Ulterior, ancheta făcută împreună cu Liga Studenţilor ne-a demonstrat că în acele zile au fost ucise zeci de persoane“. 




Peste 1.300 de oameni au fost arestaţi abuziv - din case, de pe stradă, fără mandat, de către persoane civile substituite forţelor legale de ordine - şi ţinuţi în cele mai inumane condiţii, în lagărele de la Măgurele şi Băneasa. Crematoriul „Cenuşa“ a funcţionat toată noaptea de 13 spre 14 iunie, susţin cei care au văzut grozăviile petrecute în acele zile. De asemenea, martorii povestesc că la Cimitirul Străuleşti II au fost înhumaţi 128 de morţi, unii având pe cruce inscripţia „neidentificat-iunie ‘90“, conform presei de atunci.
Mai mulţi medici de la Spitalul Municipal din Bucureşti susţin că sute de oameni au fost trataţi sau operaţi de grave traumatisme la Secţia de Neurochirurgie a Spitalului nr. 9, din care 60 au murit în câteva luni.
S-a spus că minerii - cei peste 20.000 -  care au însângerat Bucureştiul nu erau toţi mineri adevăraţi. Multe dintre mărturiile celor care au fost în acele zile în Piaţă au confirmat acest lucru, că printre minerii reali, veniţi chiar din şut, s-au aflat, sub acoperire, securişti sau persoane infiltrate, care au condus forţele de represiune direct la punctele care trebuiau atacate sau au indicat persoanele care trebuiau lovite, bătute sau chiar ucise. Dar pe lângă toate acestea, toţi cei care au fost chemaţi „să facă ordine şi să planteze flori“ erau români. Mărturiile şocante ale celor care au văzut grozăviile sunt de-a dreptul cutremurătoare. 




Cauze

Rădăcinile acestor mineriade se găsesc în evenimente mai vechi ale istoriei românilor. De altfel, limba română este singura din lume în care a fost creat acest cuvânt, care mai apoi a fost tradus în toate limbile planetei. Se pare că după revolta minerilor din 1977, Valea Jiului a fost permanent supravegheată şi păzită de Securitate, inclusiv prin înlocuirea adevăraţilor mineri cu securişti. Ceauşescu însuşi avea un plan prin care trupele de Apărarea Patriei să contribuie la înăbuşirea Revoluţiei şi le dotase cu bâte şi alte obiecte contondente, dar muncitorii din Timişoara, Braşov nu au putut fi convinşi să ia parte la un asemenea carnagiu, ci dimpotrivă au manifestat pentru libertate. O lovitură asemănătoare fusese administrată partidelor politice din Opoziţie cu prilejul grevei regale în 1947, când sute de studenţi membri ai organizaţiilor de tineret ale PNŢCD şi PNL au fost bătuţi în Piaţa Palatului de muncitori cu bâte aduşi cu camioanele de PCR.

Efecte

În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertăţii presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), împiedicarea prin ameninţare a apariţiei ziarului "România Liberă" . Sediile partidelor de opoziţie au fost devastate. Puterea FSN nu a reuşit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiţie. Acţionând ca o forţă independentă de stat minerii s-au substituit forţelor de ordine şi implicit au subminat statul, iar consecinţa a fost acţiunea împotriva statului în următoarele 3 mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 şi a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 şi februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanţare a organismelor internaţionale, a întrerupt acordul de asistenţă cu FMI. Mii şi mii de tineri au fugit din ţară, au ales libertatea şi s-au refugiat în ţari democratice. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită şi România a devenit membru al NATO şi al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deşi au trecut 20 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat, deşi procurorul militar Dan Voinea, cel care se ocupă şi de dosarul revoluţiei din 1989 a promis că până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE va fi finalizat şi va începe urmărirea penală a vinovaţilor.
În pofida declaraţiei, Voinea n-a finalizat dosarele mineriadei, motiv pentru care în 20 martie 2009 a fost revocat din funcţie, iar în 1 aprilie a fost pensionat

Comentarea evenimentelor de către personalităţi

Istoricul Andrei Pippidi a comparat 14-15 iunie 1990 cu "Noaptea de cristal" din Germania nazistă, cu acţiunile echipelor de "cămaşi negre" ale lui Mussolini, în Italia, şi cu forţele de pararepresiune ale poliţiei legionare din 1940, în România.
Andrei Cornea: Alcătuind o „categorie socio-profesională ce aparţine mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea”, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările şi ranchiunile.
În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenţilor şi intelectualilor de elită, dar şi asupra ţiganilor, molestaţi şi ei de mineri.
Adrian Năstase, numit ministrul Afacerilor de Externe la două săptămâni de la mineriadă, a afirmat că „a trebuit să lucrez mult pentru repararea imaginii României în străinătate”. În legătură cu rolul lui Ion Iliescu în mineriada din 90, Adrian Năstase a spus că această „temă este profund politică” şi că „a fost politizată de-a lungul timpului” şi a adăugat că dosarul mineriadei a fost “reactivat” în perioada în care Emil Constantinescu era preşedinte, în anul 1998. 
Ion Iliescu vorbind despre scenele „de anarhie şi dezordine“ care au dus la atacul minerilor, după ce la vremea respectiva a denumit „o rebeliune legionară“, ulterior a reformulat „ne aminteşte de rebeliunea legionară [...] şi a fost percepţia multor altora din generaţia mea…”.


"Istoria e scrisă de cei care câştigă războiul“, spune un dicton. Ce se întâmplă, în schimb, cu mineriadele, luptele de stradă din 13-15 iunie 1990, în care sute de studenţi au fost bătuţi cu bestialitate pe stăzile principale ale Capitalei? Despre aceste evenimente ce vor scrie cărţile de istorie? Cine a câştigat? Ion Iliescu, cel care a cerut ajutorul forţelor de represiune aduse la Bucureşti pentru a „stinge“ o dată pentru totdeauna flacăra Pieţei Universităţii, sau cei bătuţi, schingiuiţi, torturaţi sau chiar ucişi cu sânge rece, care au avut neobrăzarea de a cere să-şi exprime punctul de vedere? Pentru cei care protestau în Piaţa Universităţii totul s-a sfârşit, deocamdată, doar în amintiri cumplite şi un dosar penal nesoluţionat. 






mineriada 13 - 15 iunie 1990


























3 comentarii:

  1. o pagina rusinoasa in Istoria Romaniei

    RăspundețiȘtergere
  2. O pagina din rusinoasa istorie a Romaniei, rusinoasa de vreo 65 de ani. Rusine care continua si in ziua de azi prin clasa de hoti si tradatori care are tupeul sa se numeasca clasa politica!

    Cu stima, din Arizona

    RăspundețiȘtergere
  3. http://youtu.be/CApXM5rsO48, ne meritam soarta, noi i-am ales

    RăspundețiȘtergere

Clic pe avatar!

Album: Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 17 items (1969 items total)
Views: 2211

Album: Northern Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (1316 items total)
Views: 1851

Album: Mannerism

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (951 items total)
Views: 1364

Album: Baroque

Date: 09.10.2009
Size: 46 items (3251 items total)
Views: 2418

Album: Rococo

Date: 11.10.2009
Size: 12 items (1401 items total)
Views: 1354

Album: Neoclassicism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (1173 items total)
Views: 2189

Album: Romanticism

Date: 11.10.2009
Size: 42 items (2788 items total)
Views: 1991

Album: Hudson River School

Date: 11.10.2009
Size: 21 items (2137 items total)
Views: 1563

Album: Academic Art

Date: 11.10.2009
Size: 72 items (2409 items total)
Views: 2914

Album: Pre-Raphaelite Brotherhood

Date: 09.10.2009
Size: 17 items (949 items total)
Views: 1752

Album: Victorian Classicism

Date: 09.10.2009
Size: 18 items (1135 items total)
Views: 1637

Album: Orientalism

Date: 09.10.2009
Size: 21 items (622 items total)
Views: 1749

Album: Realism

Date: 11.10.2009
Size: 84 items (5353 items total)
Views: 2107

Album: Barbizon School

Date: 09.10.2009
Size: 11 items (868 items total)
Views: 1370

Album: Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 80 items (9945 items total)
Views: 3024

Album: Post-Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (3320 items total)
Views: 2250

Album: Symbolism

Date: 11.10.2009
Size: 10 items (1002 items total)
Views: 1799

Album: Aestheticism

Date: 09.10.2009
Size: 3 items (320 items total)
Views: 1411

Album: Tonalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (454 items total)
Views: 2031

Album: Western Art

Date: 09.10.2009
Size: 10 items (728 items total)
Views: 1203

Album: Naturalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (876 items total)
Views: 1456

Album: Ashcan School

Date: 09.10.2009
Size: 5 items (611 items total)
Views: 750

Album: Expressionism

Date: 11.10.2009
Size: 13 items (2689 items total)
Views: 1080

Album: Art Nouveau

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (2365 items total)
Views: 1211

Album: Fauvism

Date: 06.12.2009
Size: 3 items (218 items total)
Views: 505

Album: Cubism

Date: 17.12.2009
Size: 6 items (1018 items total)
Views: 458

Album: Futurism

Date: 28.01.2010
Size: 1 item (164 items total)
Views: 248

Album: Abstract Art

Date: 29.01.2010
Size: 1 item (159 items total)
Views: 260

Album: Surrealism

Date: 02.02.2010
Size: 1 item (228 items total)
Views: 119

Album: Abstract Expressionism

Date: 04.01.2010
Size: 2 items (138 items total)
Views: 471

Va multumesc pentru vizita!