Colaj de poezii dedicate Maestrului Paunescu

Cenaclul a murit de Teodor Munteanu Cenaclul a murit, s-a prăbuşit un templu Ciudată este viaţa adesea şi-uneori Căci regele murit-a, pe masă-i al său sceptru, Putere cine are de-al ridica spre sori? Nimic nu are farmec aşa ca altădată, Pe când trăia Titanul ce-l venerăm mereu Suntem colindătorii fără elan şi tată Cântăm de dor şi ţară, dar sufletul ni-e greu. Plăpândă e fervoarea, căci rana-i încă vie Noi suntem cabotinii cu Hamletul pierdut, Suntem şi personaje reale-n tragedie, Avem în loc de zâmbet un rânjet prefăcut. Cum poate să existe o poezie pură Când noi suntem produsul de ev fără talent Simţirea-i îngheţată de griji cotidiene Al nostru cer cu stele de lună e absent. Când a plecat poetul ne-am luat cu toţi adio De la lumina care venea din reflector Acum avem opaiţ ce luminează palid Bătrâne Adriane, de tine ne e dor! joi, 23 decembrie 2010 Dor de cenaclu de Teodor Munteanu Aş vrea un cenaclu la fel ca înainte, Aş vrea toată noaptea să cânt, să dansez . Mi-e dor să mai văd sala-ntreagă-n picioare Cântând de iubire. Mi-e dor să visez . Sunt poate-un nostalgic ce caută-n noapte Un fir de lumină plecat în pustiu . Deja ne-am pierdut prea mult timp pe nimicuri . Decât niciodată e bun şi târziu . Mi-e dor să am prieteni la fel ca şi mine Ce vor să asculte un cântec frumos . Când viaţă e dură cu-atâtea probleme Puţini sunt aceia cu chipul voios . Românii sunt trişti, abătuţi, plini de gânduri, Aleargă întruna, muncesc pe nimic. Ar fi o minune s-avem un cenaclu Să fim fericiţi fie chiar şi un pic . Pierduţi sunt artiştii căci tristă e vremea, Se-aude-n colind undeva rătăcind. În el e lumină şi parcă îmi spune Că omul trăieşte în lume iubind . Suntem rătăciţi prin ungherele vieţii, Mi-e dor de cenaclu, mi-e dor să mai cânt. Orchestra-i tăcută, artiştii fac foamea, Doar visul rămâne plăpând pe pământ . miercuri, 22 decembrie 2010 Poet al suferinţei de Teodor Munteanu Un om ca Păunescu se naşte doar o dată Când ceasul bate-n taină c-a mai trecut un veac . Carpaţii i-au fost tată iar mamă Marea Neagră A mai avut şi-un frate : poporul cel sărac. Pilon de conştiinţă şi aripă de geniu E versul care curge prin cărţile lui mari El e izvorul care ţâşneste chiar din munte Din apa-i curgătoare să bem să fim mai tari . Maestre Păunescu , ne este dor de tine Crăciunul stă să vină cu mere şi colaci . Chiar de primim cadouri şi-n jur e veselie Noi suntem fără tine colindători săraci . E 22 decembrie când scriu aceste versuri E 7 dimineaţa dar nu s-a luminat Eu mă gandesc la tine , poet plecat pe mare , Citindu-ţi poezia mă simt un om bogat . Prin versurile tale păşim în altă lume , Cu gând curat şi vise de om cu suflet pur Printr-o magie albă ai prefăcut în versuri Oftatul ,deznădejdea şi răul dimprejur . Poet al suferinţei , ai plans cu versuri calde , Ai spus cu voce tare tot ce aveai de spus . Un felinar de noapte , o lună ce veghează , Ai fost şi esti lumina ce crede în Isus . marți, 21 decembrie 2010 Artist din stele de Teodor Munteanu Bătrânul timp ne trage pe toţi pe roata vieţii Un leş devine trupul căci omu-i muritor . Dar ceea ce rămâne e spiritul său sacru . Doar el ne incalzeste când de artist ni-e dor . Artistul e o torţă ce arde-n continuare . A trebuit să plece doar fizic în alt loc , Un prieten de nădejde , o amintire vie , Chiar şi plecat în stele e candelă şi foc . Noi , cei rămaşi în viaţă , suntem o prelungire A notei ce-a cântat-o când pe pămant era . Daca iubeşti cultura citeşte şi ascultă Ce a creat artistul .E moştenirea sa . In noaptea ignoranţei cultura e lumină E ochiul care vede , e nasul când miros . Se degradează omul rămas in întuneric Ca şi paltonul care de molii este ros . Cuvintele sunt păsari ce populeaza cerul Cu ele se înalţa şi omul pământean . Călătorim spre stele într-un palton albastru Şi devenim planete prin artă nu prin ban . duminică, 5 decembrie 2010 De o lună şah jucăm de Teodor Munteanu O luna fara poetul Adrian Paunescu Motto : " Acum o lună Regele murea Absurd şi trist În pătrăţica sa ." De o lună şah jucăm Fără regele pe tablă Noi suntem copiii lui Că ne-a fost ca şi un tată . De o lună acest veac Are mai puţin un sceptru . Mi se pare ca mimăm Că mutăm pe alb sau negru . Jocul ăsta a ajuns Amalgam de superstiţii . " -Regele e un nebun ! " Unii vor să-i spună minţii . De o lună şah jucăm Dar nimic nu-i ca înainte . Regele cel scos din joc Este viu doar prin cuvinte . De o lună şah jucăm Într-un joc de interese. Cui îi pasă azi de folk Când se promovează fese ? De o lună şah jucăm Însă tabla e în pantă . Regele a fost vulcan Ce a scos atâta magmă . Noi , pionii rătăciţi , Îi suntem exploratorii Fie pepitele ei Să vă lumineze zorii . joi, 25 noiembrie 2010 Artiştii pleaca suparaţi de Teodor Munteanu Noi suntem prea indiferenţi Şi uneori chiar răi De artă parcă am uitat , Suntem în suflet goi . Sunt 3 artişti ce au plecat În mai puţin de-un an Doar unul dintre ei s-a stins Pe patul de spital . Artiştii pleaca supăraţi Complet dezamăgiţi De ce-au vazut şi au simţit În ale noastre minţi . Artistu-i pasul cadenţat El vieţii îi dă ritm . E ceasul orelor ce vin . E pulsul ce îl simt . Artistu-i frunza din copaci , E mirosul din flori , Cine din noi nu a simţit Cum arta-ţi dă fiori ? Noi trebuie să îl iubim Aşa ar fi normal . O ţara fără de artişti E un imens spital . E timpul ca să-i rechemăm Să locuiască-n noi . Căci altfel toata munca lor Ajunge la gunoi . joi, 25 noiembrie 2010 Mai tare sau mai blând de Teodor Munteanu Poetul a plecat in lunga noapte Lăsându-ne tezaur al său gând Transpus in zeci de mii de-acorduri fine Cântate când mai tare când mai blând . Poetul a plecat în nemurire Suntem mai singuri pe un trist pămant . Dar vocea lui în noi mai spune versuri Rostite când mai tare când mai blând . Poetul a plecat dar e aproape E România prinsă în cuvânt . E lângă noi şi ne recită versuri Cu tonul său mai tare sau mai blând . Poetul e acum în dorul nostru Ne mângâie pe faţă ca un vânt Noi il iubim şi-l vom cânta întruna Mai tare uneori sau poate blănd . O lacrima coboara-acum pe faţă E ca o picătură dintr-un vers. Robotic continuăm a noastră viaţă Tăcuţi ne ştergem lacrima din mers . Plutesc corăbii pe o mare-ntinsă E Marea Eleganţei în Gând Bun Mă rog la Dumnezeu să ne iubească Şi să-l trimită iar pe Moş Crăciun . Să ne aducă-n tolbă bunătate Nu-i cer cadouri lucruri care pier . Aş vrea românii să iubească arta Artiştii să nu plece toţi la cer . miercuri, 24 noiembrie 2010 Cine ne aude ? de Teodor Munteanu E foarte important să ai opinii Dar unde-n public poţi să le exprimi ? Te-ascultă cineva când îţi spui gândul Când toţi din jur sunt muţi ca nişte mimi ? Suntem actorii fără nici o sală , Jucăm un teatru prost sau poate bun . Nu este nimeni ca să-ţi poată spune De-ai fost magnific sau ai fost nebun . E foarte important sa ai opinii Aşa spunea si Marele Adrian : "Omul e om cât mai are opinii " Dar teamă mi-e că toţi vorbim în van . Putem vorbi o oră sau o lună Pe un subiect sensibil sau spinos Dar dacă nu e nimeni să te-audă Tot dialogul este de prisos . Suntem în competiţie cu viaţa Şi consemnăm probleme zi de zi Ca să avem o lume mult mai dreaptă Cu cine oare am putea vorbi ? Eşti martorul istoriei de astăzi Auzi şi vezi atâtea-n jurul tău . Se spune că trăim in libertate E libertatea de-a cădea in hău . E foarte greu să-ndrepţi o lume strâmbă Vorbim cu surzii ce nu fac nimic . Asa că-ntreb şi eu acum cam într-o doară E cineva pe-aici când vorbe zic ? marți, 23 noiembrie 2010 Un nume : Păunescu Adrian de Teodor Munteanu Este sublim ca să citeşti un geniu Să fii învăţăcel în umbra sa . Sub bolta lui de stele şi luceferi Găseşti imboldul ca să poţi crea . Când eşti un om pierdut într-o mulţime Şi multe lucruri fara rost iti par . Poetul este barca de salvare E farul care străjuie pe mal . Poetul e trimisul Providenţei Venit din lumi de taină şi mister . Cuvintele ce le preschimbă-n versuri Se-inalţă până dincolo de cer . Poetul este medicul de gardă Ce opereaza doar cu pana sa Sădind un dor în sufletul de floare Ce are bucuria de-a canta . În lumea ce aleargă prea grăbită A existat cândva un Adrian . El s-a mutat în versul fără moarte Atât de viu şi păunescian . Deschizator de drum şi porti de soare A fost sublim dacă ramane veşnic Deşi sunt voci deşarte ce-l contestă Pios in faţa geniului mă închin . El e Titanul sufletului nostru Ce şi-a iubit poporul şi-al său neam Şi va fi scris cu litere de aur Un nume : Păunescu Adrian duminică, 21 noiembrie 2010 De ce nu-ţi plângi poetul , ţara mea ? de Teodor Munteanu Poetul a murit căci vremurile-s grele Nu mai era vreun loc pentru un vers Metafora s-a dus , doar prozaismul este Planeta ce se-nvârte-n univers . E tot mai tristă ţara fără poezie Iar folkul nu prezintă interes. Suntem bieţi somnambuli orbecăind în ceaţă Pigmeii peste noapte se-nmultesc . La ora asta cand încerc să fac bilanţul De 20 de ani de viaţă grea Mi-a îngheţat cerneala-n toc şi beau doar zaţul Cafelei ce-altădată aburea . Aveam cândva idei , aveam şi idealuri Şi-o poftă de un joc spectaculos Azi jocul s-a stricat , suntem mereu in off-side Eşti claxonat chiar si cand mergi pe jos . Mă uit atent doar de-oi întrezari o rază , O geană de lumină undeva , Dar oamenii din jur îi simt aşa departe De ce nu-ţi plângi poetul , ţara mea ? duminică, 21 noiembrie 2010 Onor în faţa veşniciei de Florin Fînaru (poezie dedicată Armatei Române care l-a înmormântat pe poetul Adrian Păunescu asemenea unui erou, cu onoruri militare) Spre cinstea ei armata tricoloră Omagiază azi eroul stins Şi asumându-şi sarcina majoră Înalţă salve către necuprins. Azi forţa ei e mare şi-nţeleaptă, Reflexul ei profund şi sănătos Şi-n faţa lumii îşi asumă dreaptă Recunoştinţa ei, solemn prinos. Înalt ignoră astăzi întrutotul Pigmeii care dau cu pietre-n geam Şi îşi omagiază patriotul În bătălia sacră pentru neam. Armata mea e astăzi uriaşă Şi chiar de-i pace-n ţară, e război, Căci zidul nepăsării se îngroaşă Şi-avem nevoie sacră de eroi. Bolnav mereu de greaua lumii temă La jugul sfânt al ţării s-a-nhămat, Iar Ea a hotărât atotsupremă Că-n veci de veci el nu va fi uitat! Poetul pleacă azi în ceruri ’nalte Armata dă onorul la străbun, Armata ţării a deschis o carte Şi-aude-n zare plânsul unui tun. Fii împăcat, maestre-al poeziei, Armata Ţării azi te-a sărutat, Ţi-a dat onoru-n faţa veşniciei Şi de scuipatul urii te-a spălat! Pentru poet - despre Adrian Paunescu de Florin Fînaru poezie dedicata lui Neica Nimeni care l-a numit poet mediocru pe Adrian Paunescu Cu chipul lui de stînca el înca ne priveste Si piatra lui e vie si nu mai are timp Si-l lumineaza umbra ce tot mai mare creste, Iar neamul îl primeste ca Zeus din Olimp. Nu omul este mare, ci geniul poeziei Ce-a respirat o viata în trup de muritor, Atotputernic, tandru, stapîn al vesniciei Murind în suferinta si renascînd în dor. Nu arunca cu pietre în Sfinxul care doarme Pe culmi de Burebista, pe perna de Carpati, Caci sunt neputincioase minusculele arme, Esti mic pe lînga tinta în care vrei sa bati! Esti mic si totusi ura îti este mult prea mare, Desi tu ai o vîrsta, n-ai înteles nimic... El va-nfrunta prin veacuri urgia viitoare, Istoria curgînda, degeaba îti explic... Sunt pui pe lînga tine, dar mintea-mi este treaza Si stiu sa simt prea bine pe cine m-a iubit, Dar tie îti lipseste aceasta sfînta baza Si-ai refuzat biletul de drum spre infinit! El vine de departe îngenunchindu-si slava, S-a închinat la glie, la sufletul strabun Prin strîmta poart-a vremii prea revarsîndu-si lava Vulcanul de iubire, degeaba tie-ti spun... La cumpana de ape lui i-a fost scris sa creasca Sa macine contrarii ca liber prizonier Crepusculara zona a vietii s-o hraneasca, Liant de zbucium sacru între pamînt si cer ! Tu-i vezi pacate multe, îl vezi fara valoare, Dar geniul este mare, nu omul cel pierdut Ce pleaca si ramîne cu lumea trecatoare Pierdut în echilibrul divin si absolut. Marti 9 noiembrie 2010 Poetul azi se duce versuri , muzica si voce : Teodor Munteanu Poetul azi se duce în liniştea eternă , Îl vom păstra în suflet cu vocea-i de titan . Un mentor , un părinte , un far în vremuri grele A luminat corăbii ce cautau un mal . De la Carpati la mare se lasă trist tăcerea Desi ţara e-n doliu nu este oficial . Adânca preţuire e contestată încă Dar cine il iubeste îi e pe veci loial . Spuneati odinioara : " Puteam să fac avere Să fiu si eu ca ceilalti ,un bun european " Dar aţi avut o boală ,o boală grea şi rară Ce se numeşte ţară şi leacul era ea . Ne-ati invatat , maestre , în nopţile albastre Să ne găsim puterea de-a fi şi a lupta N-am bănuit o clipă ce zile-aveau să vină Ca multi cu blugi şi-adidaşi din ţară vor pleca . Suntem o doină tristă ,o scoică între valuri La fericire parcă mereu în zi de post Decapitaţi de ţară suntem in pribegie Într-un destin apatic pe linii fără rost. In vodevilul vietii s-a rătăcit speranţa Dar am gasit-o tristă pe-un vers cum lăcrima . In ţara obosită de-atâtea suferinţe Un geniu pleaca astăzi în nemurirea sa . Vom continua ,Maestre ,sa ţinem sus stindardul Iubirii de cultura de neam şi de popor . Speram ca valoarea să aiba calea dreaptă Românii să traiasca mai bine-n ţara lor . vineri, 5 noiembrie 2010 5 noiembrie 2010 - Sfarsitul lumii ora 7.00 Suntem stingheri si fara de noroc Si parca pe pamant nu mai e loc Si trebuie grabiti ca sa plecam Tributul mortii repede sa-l dam . Ne cheama cerul , ne ceama Dumnezeu Plecam infranti , rapusi parca de-un zmeu. Plecam din trupul slab si obosit Ca si cand nimeni nu ne-ar fi iubit . Poetul zace astazi fara rost Pe un pamant de mult intors pe dos . Cand circul e politica de stat Si cand esti treaz pasesti ca un om beat . Pe un pamant cu tot mai multe cruci Nu stii pe care drum sa o apuci . Cand nu mai ai nici bani sa te-ncalzesti Ai vrea sa mori , sa pleci , sa putrezesti . ora 7.15 Poetul a murit , s-a stins , s-a dus Sunt mult prea trist sa am ceva de spus . miercuri, 3 noiembrie 2010 Multa sanatate , Maestre ! Când sufletul e prins ca într-un cleşte În trupul fără vlagă , slăbit şi obosit Noi va dorim putere , maestre Păunescu , Şi sa vă faceţi bine ! Sunteţi foarte iubit De către cei pe care O viaţa i-aţi slujit ! Un gând pe-o foaie albă Încerc să scriu acuma Când ceasul vieţii parcă Se-neacă-n al său tors Să vă trimit din suflet O boare de iubire Din Iasi , oraşu-n care De-atâtea ori aţi fost ! Să ne trăiţi , maestre Căci sunteţi o baladă De viaţa si iubire Şi mulţi o ştiu canta . În nopţile albastre De cântec şi magie Cenaclul Dumneavoastră În suflet flăcăra ! Dupa spectacolul sustinut de Cenaclul Flacara la Navodari pe 1 august 2010 am scris cantecul de mai jos . In timpuri pline cu noroi muzica si voce :Teodor Munteanu In timpuri pline cu noroi Avem o bucurie Cenaclul canta pentru noi Si-l vrem ca sa tot fie ! In tara mea candva era Un susur de izvoare . Azi suntem parca blestemati Caci Romania moare ! E timpul sa facem ceva Ca sa iesim din criza Chiar existenta-acestui neam E pusa azi ca miza . Suntem in lada cu gunoi. Vom mai iesi vreodata ? Candva eram mandri si noi . Si-aveam tara bogata . refren : Imi place tara-n care m-am nascut Din Dunare si din Carpati sunt si eu rupt Eu sunt roman si-mi place Romania Ea-i patria , e tara mea e glia . Plang muntii nostri cei semeti Ca suntem o rusine Parca suntem cu totii beti Nu ne venim in fire . Romanii sunt astazi morti vii Sa ne trezim odata ! E timpul sa ne implicam Acum ori niciodata ! refren : In mai 2008 am scris cantecul Iubire cu ochi de cais . Remember Cenaclu Flacara Timpul ,marea arta Pe nimeni nu iarta Nici pe mine nu ma va ierta Imi aduc aminte Cum era odata Cand Cenaclu Flacara venea.. Respiram cuvinte Prinse-n juraminte Pentru tara si al nostru neam . Langa Eminescu Si cu Paunescu Cat de fericiti atunci eram ! Refren: As vrea sa te simt As vrea sa te-alint Iubire cu ochi de cais As vrea sa ma mint Ca pot sa te-ating Dar ai disparut ca un vis . Astazi ce valoare Poezia are Cand pe Eminescu l-am uitat Goana dupa galbeni Lumea fara oameni E un peisaj putin ciudat . Muzica frumoasa Poezie-aleasa Doua pasari ,unde-au disparut ? Lumea e mai goala Fara o chitara Cine modeleaza-un suflet crud ? Refren: Unde esti tu oare Suflete de floare Azi cand literele s-au mai sters Ramane tacuta O silaba muta Ca o lacrima a unui vers. Undeva exista O chitara trista Am s-o iau din cui sa cant ceva Imi aduc aminte Cum era odata Cand Cenaclu Flacara venea.. Refren Iubire cu ochi de cais ADRIAN PAUNESCU RECITA DIN VERSURILE SALE ... - REMEMBER