Mariana Buruiana

Mariana Buruiană (n. 11 iulie 1955, Arad) este o actriţă, traducătoare şi scriitoare română.

Urmează studiile liceale la Liceul nr. 2 (astăzi „Ghiba Birta”) din localitatea natală apoi studiile teatrale la I.A.T.C. Bucureşti - secţia actorie. Joacă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, apoi se transferă prin concurs la Teatrul Lucia Sturza Bulandra din Bucureşti, în anul 1981. Joacă o serie de roluri importante, mari şi mici, colaborează la emisiuni radio-TV, apare în filme de lung metraj şi seriale de televiziune, face turnee în ţară şi în străinătate, obţine premii. În 1995 demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova. Actualmente predă la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti. Mariana Buruiană este una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului.

Despre Mariana Buruiană poetul Emil Brumaru îşi amintea:

„Am văzut-o pe Mariana Buruiană de două ori, la Iaşi. Prima dată juca, cred, într-un spectacol-mamut Molière. În final a avut un surîs pe care îl voi ţine minte toată viaţa! Aşa surîd doar îngerii care ademenesc oameni! A doua oară era Ofelia. Atunci am şi vorbit puţin cu dînsa, mi-a scris cîteva cuvinte pe carnetul de corector cu jumătate de normă... Eu îi scrisesem versuri:

CÎNTEC DE IERTARE

Buruiană de argint,

Dac-ai şti ce trist mă simt

Că trebuie să te mint,

Că sînt vesel şi curat

Ca zidul cel luminat

De-amiaza cu soare lat,

Că-s fraged şi străveziu

Ca-n bucata de pîrîu,

Pe-un prund rumen, un fruct viu,

Că-s cu ochiul larg deschis,

La capăt de vis, spre-abis,

Şi ce văd, îngerii mi-s.

Buruiană de argint

Dac-ai şti ce trist mă simt

Că trebuie să te mint...

Cariera teatrală

Teatru radiofonic

Elita - Teatrul Naţional Radiofonic

Cumpăna amiezii - Teatrul Naţional Radiofonic

Dramă la vânătoare - Teatrul Naţional Radiofonic

Cel ce se pedepseşte singur actor - Teatrul Naţional Radiofonic

Corupţie la Palatul de Justiţie - Teatrul Naţional Radiofonic

Jocul Sfântului Nicolae - Teatrul Naţional Radiofonic

Livada de vişini - Teatrul Naţional Radiofonic

Lotte la Weimar - Teatrul Naţional Radiofonic

Măsură pentru măsură - Teatrul Naţional Radiofonic

Mânăstirea din Parma - Teatrul Naţional Radiofonic

Mioriţa - Teatrul Naţional Radiofonic

O zi mai lungă decât veacul - Teatrul Naţional Radiofonic

Odiseea - Teatrul Naţional Radiofonic

Paul şi Virginia - Teatrul Naţional Radiofonic

Romanţioşii - Teatrul Naţional Radiofonic

Troilus şi Cresida - Teatrul Naţional Radiofonic

Truffaldino - Teatrul Naţional Radiofonic

Călătoria diletanţilor - Teatrul Naţional Radiofonic

[modificare]Teatru şi teatru TV

Simple coincidenţe - A.T.F. Bucureşti, 15.11.1975

Peer Gynt - A.T.F. Bucureşti, 20.05.1977

Cei ce ne-au dat nume - A.T.F. Bucureşti, 11.06.1977

Este vinovată Corina? - A.T.F. Bucureşti, 12.04.1978

Avram Iancu - A.T.F. Bucureşti, 12.05.1978

Romeo şi Julieta - A.T.F. Bucureşti, 20.05.1978

Trei surori - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 04.11.1978

Cuibul - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 22.04.1979

Cei trei muşchetari - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 22.09.1979

Sîntem şi rămînem - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 17.11.1979

Cum se numeau cei patru Beatles? - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 12.01.1980

Program special LB - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 23.02.1980

Îmblînzirea Scorpiei - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 04.06.1980

D'ale Carnavalului - Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 02.11.1980

Poezia muzicii tinere. Programul I - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 05.09.1981

Tartuffe; Cabala Bigoţilor - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 26.02.1982

Amintiri - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 30.04.1982

Gustul Parvenirii - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 26.06.1983

Linişte, ne privim în ochi - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 11.11.1983

Passacaglia - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 09.08.1984

Hamlet - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 30.11.1985

Uriaşii munţilor - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 22.12.1987

Privind în jur cu ochi fără lumină - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 01.01.1989

Visul unei nopţi de vară - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 14.05.1991

Mephisto - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 10.04.1993

Victor sau copiii la putere - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 10.04.1994

Danaidele - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucureşti, 10.12.1995

Enigma din testament (Cireşica) - Teatrul Naţional de Televiziune - 1988

Stîlpii societăţii (Dina Dorf) - Teatrul Naţional de Televiziune - 1988

Astă-seară se improvizează - Teatrul Naţional de Televiziune - 1991

Mariana Buruiană şi Adrian Pintea în studioul „Mihai Zirra” al SRR, la înregistrarea spectacoluluiRomeo şi Julieta de William Shakespeare, 1986

Filmografie

Filme

Patima (1975)

Ţapinarii (1982)

Melodii la Costineşti (1982)

Sfârşitul nopţii (1982)

Să mori rănit din dragoste de viaţă (1983)

Zacharius (1983)

Figuranţii (1987)

Hanul dintre dealuri (1987)

Drumeţ în calea lupilor (1988)

Domnişoara Christina (1994)

[modificare]Seriale TV

Lumini şi umbre (1981)

Ochii care nu se văd... (1996)

Cărţi publicate

Taina Mărturisirii, Editura Herald, Bucureşti 1998.

Traduceri

Grădina tainică a Adevărului de Hakim Sana'i, editura Herald, Bucureşti 2006

Misteriile egiptene de Alexandre Moret, editura Herald, Bucureşti 2006

Al treilea ochi de Lobsang Rampa, editura Herald, Bucureşti 2006

Constructorii: o cercetare a istoriei şi filozofiei masoneriei de Joseph Fort Newton, editura Herald, Bucureşti 2005

Doctrina Kabbalei: filosofia religioasă a evreilor de Adolph Frank, editura Herald, Bucureşti 2004

Actrita Mariana Buruiana, în vârsta de 54 de ani, a renuntat dupa Revolutie la luminile rampei, pentru ca a descoperit bucuriile duhovnicesti. 

Actrita, care a scris cartea „Taina Marturisirii”, aparuta la Editura Herald, povesteste, în exclusivitate pentru EVZ, despre cum l-a descoperit pe Hristos si a parasit lumea teatrului si a filmului.

„Când esti foarte disperat, e o ocazie buna sa afli adevarul, sau macar o parte, atât cât poti suporta”, spune Mariana Buruiana.  Rugaciunea e puntea cu care poti depasi orice prapastie.

Începutul convertirii

„Convertirea" nu e o convertire la o anume credinta, caci am avut întotdeauna o pornire fireasca spre Dumnezeu, si ma rugam firesc, ci o schimbare radicala, care apare în urma unei abandonari în fata unei puternice chemari interioare, în fata a ceea ce stiai demult ca urmeaza sa descoperi, si nu voiai/sau nu puteai/sau nu era momentul  sa recunosti. Nu e vorba despre „o întâlnire cu credinta", ci de o abandonare în fata  fortei credintei care stie sa îsi faca loc în suflet, atunci când omului îi vine rândul, atunci când omul a ajuns la capatul a tot ceea ce „stia" sau îsi putea „imagina”. 

Au fost mai multe momente, o perioada mai lunga în care s-a petrecut reconfigurarea interioara, dar unul îl tin minte clar, caci ratiunea speriata ca pierde controlul, se retrasese neputincioasa, acceptând provocarea. Am formulat atunci înlauntrul meu, ca „sa tin minte”: iata, atunci când se epuizeaza tot ce este cunoscut, în sens de energie/viata/forta/cunoastere, prin care traiesti, apare aceasta „transparenta" sau "floare", la care nu te poate duce decât credinta, caci  Lumina, Binecuvântarea,Viata nu apar din cele ce le stiai dinainte.

„Facem fapte groaznice si nu suntem constienti”

Totul a plecat de la „sa nu ucizi". Am stat fixata pe aceste cuvinte, nu ma puteam dezlipi de ele. Mi se parea ca se reveleaza un mare secret prin intermediul lor si nimeni nu îsi da seama. Era în vremea Revolutiei. M-am gândit ca nimeni nu respecta poruncile. Si nici nu le întelege. Nici cei care le predica. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci si cu vorba si cu gândul. Meseria mea era legata de vorba si de gând. Si m-am gândit ca încalc porunca. M-am gândit mult la asta si la ce înseamna asta, si i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi raspunda, si El a facut-o, într-un târziu. 

A durat mult, caci nu întelegeam de ce toate celelalte porunci sunt discutate, sau date de exemplu pentru învatatura, si aceasta „sa nu ucizi" e trecuta cu vederea. Oamenii cred ca porunca se refera la „a nu ucide oameni”, dar nu e asa. Nu s-ar potrivi cu celelate porunci. Nu s-ar sustine nici o porunca daca „sa ucizi” ar fi posibil. Si atunci, întelegând asta, m-am oprit. Am realizat ca în fiecare act al nostru, chiar „benefic”, chiar "onorabil" este distrugere si ucidere. 

Pe de o parte, sustinem lucruri minunate, pe de alta, facem fapte groaznice de care, de cele mai multe ori, nu suntem constienti. Distrugerea, uciderea ne însotesc zilnic si nu putem scapa, decât printr-o „convertire”, sau întelegerea profunda ca avem nevoie de „chipul” adevarat pe care l-am pierdut.

„Noi stam pe un maldar de distrugere”

M-am suparat pe Dumnezeu, caci întelegeam ca nu aveam voie sa fac nimic, nimic din felul în care traiam, chiar „frumos”, chiar „spectaculos”, daca era sa respect ce îmi cere ... Noi stam pe un maldar de distrugere, de care trebuie sa scapam. Totusi suntem tesuti din lumina. Ca sa fim noi-însine trebuie sa facem o „lucrare”. Aceasta este „spalarea de pacate" la care fiecare din noi este chemat.

Totusi în noi este Puterea. Puterea Suprema, la care suntem racordati, când ne „spalam de pacate” si Dumnezeu „ne miluieste” vine  cu Dragostea lui de Tata, spre noi. (sursa:evz)