Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava

10 august 1534: A început înălţarea bisericii "Sf. Dumitru" din Suceava, ctitorie a domnitorului Petru Rareş.

Biserica "Sfântul Dumitru" din Suceava este o biserică ortodoxă construită între anii 1534-1535 în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Str. Ştefan cel Mare (fosta Stradă Domnească) nr. 1, în apropiere de Curtea Domnească, în centrul oraşului. Are hramul Sfântul Dumitru, sărbătorit în fiecare an, în ziua de 26 octombrie.

Ansamblul bisericii "Sf. Dumitru" din Suceava a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05479, fiind format din 3 obiective:

Biserica "Sf. Dumitru" - datând din 1534-1535, are codul SV-II-m-A-05479.01

Ruinele bisericii vechi - datând din secolele XIV-XV, are codul SV-II-m-A-05479.02

Turnul clopotniţă - datând din 1560, are codul SV-II-m-A-05479.03

Tablou votiv în care apare domnitorul Petru Rares  şi familia sa

Biserica "Sf. Dumitru" a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareş, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău.

Pisania aflată deasupra uşii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conţine următorul text în limba slavonă: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Ştefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului slăvitului, marelui mucenic şi purtător e biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir. Şi a început a zidi în anul 7042 (=1534) august 10 şi s-a isprăvit în anul 7043 (=1535) august 30 şi s-a sfinţit cu mâna Preasfinţitului Mitropolit Teofan".

În anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica "Sf. Dumitru" şi turnul-clopotniţă. Biserica a fost reparată în anul 1822 şi turnul în 1845.

Arhitectura bisericii

Exterior

Biserica are dimensiuni mari, cu o lungime exterioară de 35,10 metri, lungime interioară de 32 metri, lăţimea de 10 metri (fără abside) şi înălţimea până la cruce de 27 metri, având un soclu înalt şi de un profil foarte răspândit în secolul al XVI-lea.  Are cinci contraforturi, două în colţurile pridvorului, două susţin absidele laterale şi unul mai mic sub ferestra altarului.

În exterior, biserica este înconjurată de un brâu din două rânduri de ocniţe de la partea superioară a faţadelor, are arcade oarbe oarbe pe absida altarului şi pe cele laterale şi ferestre şi portal cu ancadramente gotice. Deasupra uşii de intrare în stil gotic de pe zidul de sud, puţin mai la dreapta, se află o pisanie încadrată într-o ramă de baghete încrucişate la colţuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngeraşi (putti) sculptaţi care ţin o cunună de frunze în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparţin stilului arhitectonic renascentist.

Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe faţada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei) şi pe turlă (câţiva sfinţi cu aureolă în relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi.

Interior

În interior, biserica are altar, naos cu boltă moldovenească, peste care se înalţă turla, pronaos (exonartex) şi pridvor închis, cu trei ferestre mari în stil gotic spre vest. Ferestrele pronaosului sunt mai mici decât cele ale pridvorului şi tot în stil gotic. Turla octogonală aflată deasupra naosului este construită din cărămidă pe două baze: prima pătrată şi a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici şi două rânduri de ocniţe (unul deasupra arcadelor şi unul la baza stelată). Turla are decoraţii din cărămizi ceramice la partea superioară şi la arcadele oarbe.

Între pronaos şi naos a existat un zid despărţitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat şi tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareş. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareş, ale Doamnei Elena şi a doi copii. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii este foarte deteriorată, cea din pridvor şi pronaos fiind afectată de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind şterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. În altar s-au mai păstrat frescele: Cina cea de taină, Împărtăşirea cu vin, Împărtăşirea cu pâine a Apostolilor şi Spălarea picioarelor. Pe pereţi se mai află grafite de la sfâşitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupaţiei polone de sub Ioan Sobieski (1691) - Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz şi unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). 

În pridvor şi în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparţine lui Bogdan, fiul lui Petru Rareş, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543.

Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărţi liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum şi un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută.  Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel şi o evanghelie în limba română (1762). 

Turnul clopotniţă

În apropiere de biserică, la o distanţă de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, ginerele lui Petru Rareş, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniţă cu trei etaje şi cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puţin ieşit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.

Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură şi un cap de bour cu gâtul aşezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfăşoară următoarea inscripţie în limba slavonă: "Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniţă, în anul 7068 (=1560)". 

Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalţă, pe opt colonete de lemn, vârful acoperişului. În prezent, turnul-clopotniţă are 40 metri înălţime, fiind cel mai înalt turn de biserică din Suceava.

În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând prin înălţimea sa întreaga panoramă a oraşului atât în Evul Mediu, cât şi în epoca modernă. Construit pe o bază pătrată, el a fost întrebuinţat de pompierii suceveni între anii 1867-1910 ca turn de observaţie a încendiilor.



Catapeteasma

În anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S-au efectuat lucrări de restaurare şi consolidare între anii 1948-1949 în urma cărora acoperişul turnului a revenit la forma originală. 

În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s-a constatat o înclinare a turnului, crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri faţă de verticală. În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviaţia crescuse la 17 metri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiştilor Muzeului Naţional al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o reţea de beciuri care amplifică trepidaţiile. Rezultatele înclinării şi a infiltraţiilor au fost deplasarea terasei din colţul de sud-vest a turnului şi desprinderea tencuielii din cornişă. În prezent, la turnul-clopotniţă se desfăşoară noi lucrări de restaurare.

Mormântul fiului lui Petru Rareş, Bogdan, înmormântat aici în septembrie 1540