Apcar Baltazar

Apcar Baltazar (26 februarie 1880, Bucureşti - 26 septembrie 1909, Bucureşti ) a fost un pictor român de origine armeană.

Autoportret pe paleta

Cronologie

1880 Se naşte la 26 februarie în Bucureşti, într-o familie modestă, de origine armeană, în str. Aureliu nr. 7 (azi str. Silvestru nr. 7). Tatăl, Gaspar Baltazar, era mic funcţionar.

1887 – 1891 Urmează cursurile Şcolii primare Caimata.

1891 – 1896 Frecventează Gimnaziul Cantemir Vodă. Aplicaţia elevului pentru desen este remarcată de profesori prin note maxime.

1896 – 1901 Este bursier prin concurs al Şcolii de arte frumoase din Bucureşti, clasa profesorului G.D. Mirea. Paralel, termină în particular studiile liceale.

1901 – 1902 După terminarea studiilor solicită Ministerului Instrucţiunii şi al Cultelor o bursă pentru străinătate, cerere asupra căreia revine şi în anul următor, tot fără nici un rezultat. Cu excepţia Ceciliei Cuţescu-Storck, care în «Fresca unei vieţi» consemnează că l-ar fi întîlnit pe artist la Paris, toate celelalte surse bibliografice subliniază că A. Baltazar nu a făcut nici o călătorie în străinătate.

Autoportret -  ulei pe pânză, Muzeul Naţional de Artă - Bucuresti

1903 Debut expoziţional cu lucrarea «Studiu de cap» pe care o expune la Tinerimea artistică, începe să publice la ziarul «Voinţa naţională» unde este recomandat de prietenii săi Em. Gârleanu şi II. Chendi care colaborau la acest periodic. În cadrul rubricii «Convorbiri artistice» va scrie pe lîngă cronici de expoziţii şi articole privind artele decorative, cele aplicate, monumentele bucureştene, etc.

Timp de un an lucrează pe post de copist la Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor, dîndu-şi apoi demisia.

1904 Expune la Tinerimea artistică uleiul «Mînăstirea Bistriţa» şi lucrarea de grafică «Portretul d-nei L».

1904 – 1905 Activitate publicistică în paginile ziarului «Voinţa naţională»

1907 Deschide între 14 ianuarie – 5 februarie în sala Ateneului o expoziţie personală cu 126 de lucrări. Expozantul este remarcat de Fritz Storck care semnează în «Viaţa literară şi artistică» cu pseudonimul St. Sterescu o cronică încurajatoare. Participă la expoziţia Tinerimii artistice cu lucrările «Între vecine» şi «Flori de tufănică». Începe să colaboreze la revista «Viaţa românească» unde publică cronici artistice şi mici studii privind stilul românesc, industria de artă, învăţămîntul artistic, etc.

La Editura Minerva apare volumul «Cea dintîi durere» de Emil Gârleanu ilustrat de A. Baltazar.

1908 Participă la expoziţia Tinerimii artistice cu uleiurile «Durus arator», «Fata lăptăresei», «Din poezia mahalalelor».

În septembrie se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de arte decorative a Şcolii de arte frumoase din Bucureşti. Lucrările candidaţilor au fost expuse în sala de la Ateneu, Baltazar prezentîndu-se cu tripticul «Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul» şi diverse proiecte de artă decorativă (de cortină, de decoraţie interioară, pentru obiecte de uz comun). În preziua examenului lucrările lui au fost sustrase, artistul pierzînd, astfel, posibilitatea de a mai concura.

Începe să publice la revista «Convorbiri literare» note iconografice, unele ilustrate cu lucrări executate de el.

1908 – 1909 Restaurează decoraţiile bisericilor Drăgăşani (Teleorman) şi Oţetari (Bucureşti).

Este trimis de Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor la Mănăstirea Hurezi pentru a studia situaţia decoraţiei interioare, ocazie cu care face o serie de copii şi pregăteşte un amplu studiu «Prescurile dela Hurezi» pentru «Buletinul comisiunii monumentelor istorice».

1909 Participă la expoziţia Tinerimii artistice cu uleiurile «Christ plîngînd Cetăţile», «Din poezia mahalalelor», «La sîrbi», «Întoarcerea de la păşune», «Curtea».

Participă la Expoziţia oficială cu «Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul».

Începe să publice în «Buletinul comisiunii monumentelor istorice» studii privind pictura unor vechi monumente româneşti. Proiectează să plece la Paris. Moare la 26 septembrie în locuinţa sa, în urma unei afecţiuni cardiace. Dispariţia sa este deplînsă de intelectualii vremii în cadrul unor necrologuri.

1936 În perioada 30 mai – 14 iunie Pinacoteca Municipiului Bucureşti organizează o expoziţie retrospectivă Apcar Baltazar la sediul ei din Bd. Lascăr Catargi nr. 21. Cu această ocazie întregul număr al publicaţiei muzeului – Bucureştii. Revista Muzeului şi Pinacotecii Municipiului Bucureşti – este dedicat omagial artistului.

1945 La expoziţia «Franţa văzută de pictori români» organizată sub auspiciile Asociaţiei «Amicii Franţei» de către Muzeul Toma Stelian i se expune tabloul «Haimanalele».

1956 Apare de sub tipar, în Editura de stat pentru literatură şi artă, monografia A. Baltazar de Petru Comarnescu.

1974 Apare la Editura Meridiane antologia Apcar Baltazar – Convorbiri artistice, îngrijită şi prefaţată de Radu Ionescu.

1980 – 1981 Muzeul de artă al R.S. România organizează expoziţia retrospectivă Apcar Baltazar ocazionată de sărbătorirea centenarului naşterii artistului.