Richard Wright

Gen muzical rock (psihedelic, progresiv)

Ocupaţie compozitor, cântăreţ, instrumentist

Instrument(e) claviaturi (pian, orgă, sintetizator), trombon, chitară, saxofon

Ani de activitate 1964-2008

Interpretare cu:

Sigma 6 (1964-1965)

Pink Floyd (1965-1981 şi 1987-2008)

Zee (1983-1985)

David Gilmour (2002-2008)

Richard William Wright, cunoscut şi ca Rick Wright (n. 28 iulie 1943, Middlesex, Anglia – d. 15 septembrie 2008) a fost un claviaturist (pianist, organist ş.a.) şi cântăreţ autodidact cunoscut îndeosebi pentru implicarea în formaţia britanică Pink Floyd ca membru fondator, fidel grupului pentru mai mult de treizeci şi cinci de ani.

Începând din 1964, Wright a fost membru al formaţiei rhythm and blues Sigma 6 (cunoscută apoi ca The Screaming Abdabs şi sub alte câteva titulaturi), alături de Roger Waters, Nick Mason şi alţii (între care şi Bob Klose). În cadrul Sigma 6, Wright realiza chitara ritmică şi acompaniamentul vocal; formaţia nu a rezistat decât un an. În 1965, Wright, Waters şi Mason au format The Pink Floyd Sound, devenit Pink Floyd, împreună cu chitaristul şi cântăreţul Syd Barrett. În noua formulă, Wright a ales claviaturile – în primii ani, orga electronică Farfisa, căreia i se alăturau pianul şi alte orgi în studioul de înregistrare. 

Până în 1969 a realizat diferite experimente şi cu alte instrumente muzicale, precum trombonul şi vibrafonul.

Pe coperta primului album Pink Floyd, The Piper at the Gates of Dawn (1967), participarea lui Wright în calitate de cântăreţ nu este consemnată (în piesele „Astronomy Domine”, „Matilda Mother”, compuse de Syd Barrett). Din această perioadă fac parte compoziţiile lui Wright: „Paint Box”, „Remember a Day”, „See-Saw” şi „It Would Be So Nice”.

 Cu timpul, interesul său pentru compoziţie se va diminua, alegând să se concentreze asupra interpretării şi a sonorităţilor introduse în formaţie (astfel, unele compoziţii ale sale dezvoltate mai târziu sunt proiecte abandonate din perioada de început). Contribuie la identitatea psihedelică a Pink Floyd prin folosirea abundentă de efecte de distorsiune, ecou ş.a. aplicate pe orga electronică şi pianul electric, aplicarea tehnicii de pian preparat şi utilizarea clusterelor (cântate cu coatele şi palmele în maniera Stockhausen). 

Astfel de sonorităţi pot fi remarcate mai ales în momentele instrumentale – piesele „Interstellar Overdrive”, „A Saucerful of Secrets”, „Careful with That Axe, Eugene”, „One of These Days”, dar şi secţiuni din suitele de durată extinsă „Atom Heart Mother”, „Echoes” şi „Shine On You Crazy Diamond”. Aportul lui Wright este semnificativ şi în cazul muzicilor de film realizate de formaţie, coloanele sonore pentru filmele lui Barbet Schroeder (More şi La Vallée) şi Michelangelo Antonioni (Zabriskie Point).