Alexandru Donici

1865 - A murit traducătorul şi fabulistul Alexandru Donici (n.1806).

Alecu Donici (Alexandru Donici) (n. 19 ianuarie 1806, Bezin, azi Donici, Orhei - d. 21 ianuarie 1865, Iaşi) a fost un poet fabulist basarabean.'

Este primul din cei patru băieţi ai clucerului Dimitrie Dolnici şi ai Elenei, născută Lambrino. Şi-a început în tinereţe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul Ekaterinburg, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baştină şi activează la început în Chişinău, apoi la Iaşi şi Piatra-Neamţ. Practică avocatura, dar şi scrie mult.

Era inspirat de fabulele lui La Fontaine şi Krîlov. În 1835 este evidenţiat ca traducător în revista moscovită Teleskop, traducând fabule de Puşkin şi Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi publică “Satire şi alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Puşkin “Ţiganii”(1837) şi alte creaţii ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 şi 1842 editează două cărţi de “Fabule” cu opere proprii şi traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observaţie, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creaţia sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, “Musca la arat”, “Racul, Lebada şi Ştiuca” ş.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iaşi, în România .

Greierul si furnica , fabula de Alexandru Donici




Greierul în desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a întrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.





Fabule

Cartea I

Vulturul și albina

Greierul și furnica

Lupul și cucul

Gâștele

Vulpea și bursucul

Vulturul și paingul

Parnas

Momița și două mâțe

Lupul și lupușorul

Calul și călărețul

Leul și iepurele

Stiglețul și ciocârlanul

Două poloboace

Racul, broasca și știuca



Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a rămas.


Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbânda şi cu pace.

Bărbatul cu trei femei

Vulpea și măgarul

Leul la vânat

Vulpea pedepsită

Pieptenul

Măgarul

Antereul lui Arvinte

Vulpea în livadă

Elefantul în domnie

Pietrenii și Bistrița

Galbenul

Pizmătarețul și șarpele

Măgarul și privighetoarea

Lupul nazâr

Teiul și stejarii

Veverița

Cartea a II-a

Înființarea fabulei

Lupul și motanul

Șoarecul și guzganul

Morarul

Furnica

Florile

Râul și heleșteul

Ursul la priseci

Momița și oglinda

Înțeleptul și magnatul

Liliacul și rândunelele

Lupul la pieire

Doi câini

Calul și măgarul

Împărțeala

Muntele

Lupul și șoarecul

Cheltuitorul și rândunica

Fierul și argintul

Oracolul

Norocul în vizită

Doi raci

Țăranul și oaia

Țăranul și calul

Poetul și bogatul

Autorul și hoțul

Prieteșugul și amorul

Din periodice

Vărul primare

Paingul și bondarul

Braminul

Păstorul și țânțarul

Musca

Adevărul sau cucoșul de la moară

Bricele

Câinele lătrând

Umbra și omul

Bondarul mizantrop

Două mance și un copil

Trecătorii și cățeii

Vulpea duioasă

Capra și iada

Nada și chiticul

Știuca și motanul

Turma și câinele

Vaporul și calul

Presura

Frunzele și rădăcina

Lupul bătrân

Jderul și cacomul

Ursul butnar

Broasca și zeul

Muștele și albina

Carele cu oale

Zmeul

Neguțătorul

Ariciul și cârtița

Poezii

Dlui Grigorie Alexandrescu

Epigramă

Zi întâi aprili

Gândul

La buciumul

La Ceahlău

La mormântul unui doctor

Dorința românului din 1862

Dramaturgie

Guraleiul

Traduceri

Țiganii de Alexandr Pușkin

Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir

Torentele și oamenii de Mihail Lermontov

Tunsul de A. Veltman

Musca , fabula de Alexandru Donici






De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
- De unde, dragă sor ?
- Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem ?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.

La mormântul unui doctor

Sub astă piatră zace un doctor învăţat;

Cu moartea lui de moarte pe mulţi el a scăpat.