Barbu Catargiu

1807: Barbu Catargiu, jurnalist și politician român, prim-ministru al Principatelor Române (d. 1862)

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucureşti - d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, Bucureşti) a fost un jurnalist şi politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe 20 iunie al aceluiaşi an. Asasinul său prezumtiv se pare că era Gheorghe Bogati.

Gheorghe Bogati este asasinul prezumtiv al lui Barbu Catargiu, prim-ministru al României (22 ianuarie - 8 iunie 1862). Acesta a fost împușcat sub clopotnița Mitropoliei după ce ieșise din Adunarea Legislativă.

După asasinatul din 8 iunie 1862, Bogati s-a îmbogățit și a primit un post important la Piatra Neamț. Printre cei suspecți de asasinat a fost și Nicolae Bibescu, prefectul Poliției București. Acesta a fost poreclit ulterior „Pistol“. A refuzat să ofere declarații Judecătoriei Criminalicești.

Evenimentul a dus la demisia guvernului conservator și constituirea unui guvern al „căii de mijloc“, având ca președinte pe Nic. Kretzulescu. În cinstea lui Barbu Catargiu, guvernul a decretat 20 de zile de doliu și a ridicat o statuie lângă turnul Mitropoliei unde a fost ucis.

Barbu Catargiu a fost lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. Era fiul marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu). Între anii 1825 şi 1834 a trăit în străinătate, cu precădere în Franţa. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie şi economie politică la Paris. Revenit în ţară (1834), a frecventat cercurile Societăţii Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc.

A fost membru în Obşteasca Adunare (din 1837) a Ţării Româneşti. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franţa, Regatul Unit şi în alte ţări din Occident interesându-se de viaţa civilă şi de stat.

În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poştei de la Bucureşti spre Moldova se află moşia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României Unite, a marcat viaţa celor din Maia.

Aici a avut mai întâi conac şi apoi a făcut un castel. Pe vârful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablă de şah. Aici opreau boierii să pună la cale treburi politice şi tot aici se întâlneau la baluri ce ţineau până în zori. Erau şiruri nesfârşite de trăsuri şi rochii strălucitoare, parfumuri frantuzeşti se ridicau în aerul încins al câmpiei. Pe-atunci, Bărăganul nu era ceea ce vedem astăzi. Era locul de promenadă al marilor boieri din Muntenia, grădina lor. Castelul de la Maia nu era înconjurat de câmp gol. Celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a făcut şi Parcul Cişmigiu din Bucureşti, ridicase în jurul lui o grădină englezească fabuloasă. Cu fântâni şi alei, cu plante şi flori exotice, cu păuni ce călcau trufaş. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungă de aproape un kilometru, ce avea de-o parte şi de alta, pe toată lungimea sa, arbori exotici. Astăzi, au mai supravieţuit numai doi. Se află în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din România şi sunt declaraţi monumente ale naturii.

Lucrări

État Social des Principautés danubiennes, Bruxelles, 1855

Proprietatea în Principatele Moldo-Române, 1857

Încă câteva idei asupra proprietăţii în Principatele Unite, 1860

Des différentes classes de la population en Valachie, Bucureşti, 1886

Discursurile lui Barbu Catargiu (1859-1862), 1886

Slobozia

Potrivit unei legende, crucea aflată pe turla bisericii construită de Barbu Catargiu s-a rupt în noaptea în care politicianul a murit 

 În muzeul lui Barbu Catargiu, se află hainele cu care acesta era îmbrăcat în momentul morţii