Barbu Iscovescu

.

Barbu (Baruh, Iehuda) Iscovescu (n. 24 noiembrie 1816, București - d. 24 octombrie 1854, Constantinopol), într-o familie de meşteri iconari, a fost un pictor și revoluționar român de etnie evreu.

A studiat la Viena și la Paris. A participat activ la pregătirea și la desfășurarea Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov, unde a continuat activitatea revoluționară. Stabilit pentru un timp la Zemun, lângă Belgrad, Iscovescu a cunocut pe unii revoluționari sârbi și le-a executat portretele, precum și portretul lui Dimitrie Bolintineanu, care se afla acolo.





În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeștri din muzee și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa, și a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec în aceeași groapă cu prietenii lui revoluționari, Ion Negulici și preotul Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit "Câteștrei martiri ai libertății". Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu.

Opera

Avram Iancu

Portret de femeie, 1841

portretul lui C. Poienaru, 1847

portretul lui Nicolae Golescu, portretul lui Avram Iancu 1849,

Autoportret

Bolintineanu portret de Barbu Iscovescu.

Vechea pescarie Craiova
1847



Piata Craiovei
1847

Biserica Sfantul Dumitru, desen de Barbu Iscovescu, 1847

Barbu Iscovescu pictura.  Bem în timpul ocupaţiei din Sibiu, 1849.