Paul Everac

Dramaturgul Paul Everac a murit marţi, a confirmat pentru AGERPRES scriitorul şi omul de teatru Dinu Săraru, apreciind că ne-a părăsit unul dintre cei trei mari dramaturgi afirmaţi după război - Aurel Baranga, Horia Lovinescu şi Paul Everac. "A fost el însuşi un dramaturg vertical şi un mare patriot", a spus Săraru. El a omagiat în regretatul Paul Everac pe "autorul unei opere imense, care s-a bucurat să fie jucat în aproape toate teatrele din România, la radio şi televiziune".

Dramaturgul Paul Everac a murit, în această dimineaţă, la un spital din Bucureşti. Dramaturgul Paul Everac avea 87 de ani. El suferea de mai bine de şapte ani de cancer la prostată.

Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific şi un om de cultură cunoscut pentru scrierile sale, pentru fundaţia culturală pe care a înfiinţat-o în casa lui de vacanţă de la Podu Dâmboviţei, dar şi ca figură controversată în viaţa publică.

Paul Everac, dramaturg contemporan extrem de prolific, pe adevăratul său nume Petre Constantinescu, s-a născut în București la 23 august 1924 și a decedat în dimineața zilei de 18 Octombrie 2011. Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator.

Alex Ştefănescu, critic literar (2010): "Intenţiile lui Paul Everac au fost mereu frumoase şi nerealizabile. Acesta a fost destinul lui: să aspire spre ceva înalt şi intangibil. El nu seamănă cu un personaj caragialian, ci cu Don Quijote. Nu este ridicol, ci ridicol şi sublim. Enervantele editoriale pe care le citea la televizor, când conducea TVR, ţineau de această natură donquijotescă. Editorialistul vorbea, fără tact şi fără farmec, despre idealuri de mult uitate şi mii de Sancho Panza stăteau în fotolii şi îl priveau ca pe un nebun.


Piesele sale de teatru au şi ele ceva inabil şi strident, dramaturgul erijându-se în pedagog al naţiunii. Încărcate de simboluri, de personaje-arhetipuri, de filosofări obositoare, aceste piese pot fi păstrate într-un muzeu al teatrului, fără să mai fie puse vreodată în scenă. Dar cine ştie? Valul de plecări din România o face actuală. Inteligent, responsabil, lipsit însă de talent literar, Paul Everac a încercat toată viaţa să zboare cu un avion imaginar. Nu a reuşit, dar măcar a încercat".

În 1948 scrie prima sa opera literară, poemul dramatic Robinson, o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi, comentarii la Iuliu Cezar, etc. . În acest timp funcționează în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, cantaragiu de sfeclă, contabil, director de Casă de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. Se însoară în 1951 cu o fată din județul Arad, fiică de învățător, cu care are un băiat și o fiică, iar de pe urma lor trei nepoți. Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la “Contemporanul”, “România Literară”, “Luceafărul”, “Viața Românească”, dar și în presa zilei, la “Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie de piese precum “Camera de alături”, “Paharul cu sifon”, “Baletul electronic”, “A cincea lebădă”, “Ordinatorul”, “Beția Sfântă”, “Salonul”, “Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales “Un fluture pe lampă”, “Viața e ca un vagon”, “Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu “Logodna”, “Cântec din fluier”, “Câteva halbe cu rom”, “Trepte”, “Cadoul”, “Urme pe zăpadă”, “Iancu la Hălmagiu”, “Autograful”, “Dulapul”, și altele), piese din care unele sunt reluate și în teatre profesioniste. E tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. E autor de numeroase scenarii radiofonice și TV ca și de 5 scenarii de film realizate. A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “Câteva feluri de moarte”, volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca “Reacționarul” și “Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic “Breviar despre lume și viață” și mai multe volume de tablete între care “La poarta din dos a Europei”. E încă activ în publicistică. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul” apărul în anul 2000.

Piese reprezentate

Nu toate piesele lui Paul Everac au fost montate. 
Iată o listă a pieselor montate de teatrele profesioniste:

Poarta (18.04.1959 Iași, - Ploiești, Pitești, Sibiu)

Ferestre deschise (21.05.1959 T. Tineretului (Mic), - Arad, Baia Mare, Sibiu, Brăila, Bacău)

Explozie întârziată (22.98.1959 Ploiești, - Arad,Baia Mare,Bulandra,Botoșani,Oradea magh)

Descoperirea (23.08.1959 T. Giulești)

Ochiul albastru (6.05.1961 T. CFR. Giulești, - Iași, Arad)

Costache și viața interioară (9.04.1962 Iași, - Brăila, Sibiu, Bulandra)

Ștafeta nevăzută (6.03.1964 TNB,-Cluj m,Tg. Mureș m, Satu Mare m,Timișoara magh)

Himera (1964 T.Tineretului (Mic))

Simple coincidențe (20.01.1966 T.Mic, - Timișoara, Pitești, Satu Mare magh, Oradea, Craiova, Tg. Mureș mag)

Subsolul (Patimi) (11.01.1967 T. Nottara, - Bârlad, Sibiu, Cluj)

Contrapuncte (Ifigenia în Tauris, Ana, Urme pe zăpadă) (1968 T. Bulandra)

Cine ești tu? (Lohengrin sau plăcerea zorilor, Cafea ness cu aproximație, Câteva palme false) (TNB, - Sf. Gheorghe, Constanța)

Baletul electronic (1969 T.N.Timișoara)

Camera de alături (25.04.1970 TNB, - Arad, Galați, Tg.Mureș magh., Constanța, Iași)

Ape și oglinzi (21.04.1971 T. Mic)

Un fluture pe lampă (4.12.1972 TNB, - Timișoara, Brașov)

Cititorul de contor (29.09.1973 Oradea, - Bârlad,Timișoara mag.,Sf. Gheorghe, Brașov,T. Mic)

Viața e ca un vagon? (Luna 11, 1973 Craoiva, - T.Mic, Arad, Sibiu)

Acord (4.11.1976 Arad, - TNB)

Balustrada (1976 T. Brăila)

A cincea lebădă (16.11.1978 Brașov, - Timișoara, T.Giulești, Cluj rom și magh, Baia Mare)

Un pahar cu sifon (22.09.1979 Craiova, - Arad, T.Mic)

Hai că a fost drăguț! (1979 Turda, Pitești)

Ordinatorul (Luna 9, 1980 T.Giulești, - Pitești, Craiova, Cluj, Timișoara magh.)

Salonul (1981 Reșița, - TNB, Arad)

Beția sfântă (1982 Piatra Neamț)

În trecere la sectorul 9 (1982 Pitești)

Drumuri și răscruci (1982 T.N.Iași)

Havuzul (1982 T.N.Tg.Mureș)

Cartea lui Ioviță (18.09.1983 Tg.Mureș, - Oradea, Satu Mare, Timișoara, TNB)

Brățara falsă (1984 T.Nottara)

Sculptură în os (1986 T.Nottara, - Brașov)

Ușile împărătești (1987 T.Mic, - Pitești)

Cei 12 magnifici (Luna 11, 1988 Arad)

D’ale protocolului (Luna 1, 1990 Teatrul de Comedie)

La marginea lumii (1992 T.Odeon)

Lichidarea (22.03.2003 Pitești)







"Dacă eu mor", Paul Everac - în 2008, cu ocazia lansării volumului "Ce a mai rămas dintr-un întreg":