Dinu Pillat

1921 - S–a născut Dinu Pillat, prozator si istoric literar, fiul marelui poet Ion Pillat; a fost detinut politic între anii 1959–1964 si a fost implicat, alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej (studii de literatura “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”) (m.05.12.1975).

Dinu Pillat (n. 19 noiembrie 1921- d. 6 decembrie 1975) a fost un scriitor, critic și istoric literar roman.



I. C. Bratianu

A fost înrudit cu familia Brătianu. Strabunicul său  dupa tata a fost cunoscutul politician I. C. Brătianu, care a fost adesea evocat în poeme precum Bunicul, Bunica sau Ochelarii bunicului, de catre tatal sau Ion Pillat.

Dinu Pillat a fost fiul poetului interbelic Ion Pillat și al pictoriței Maria Pillat și fratele Piei Pillat.





 A fost arestat de comuniști în 1959, alături de Constantin Noica și un grup important de intelectuali, care vor face închisoare, printre care Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt, implicați fiind în cunoscutul proces "Noica-Pillat". A trecut prin penitenciareleJilava și Gherla. În anii 1940, a fost unul dintre asistenții profesorului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române, alături de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu și Alexandru Piru.

Dinu Pillat își susține doctoratul la 22 iunie 1947, cu două subiecte sugerate de Călinescu: Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Doctoratul, chiar dacă fusese susținut exemplar, îi va aduce degradarea, postul său fiind comprimat la 15 octombrie 1947.

Începe să scrie încă din liceu, colaborând la revista ,Vlăstarul" cu diverse cronici literare și proze lirice. Această activitate se va contura mai târziu pe două direcții, aceea de critic și istoric literar și aceea de romancier. Apare în foileton în paginile revistei ,Albatros", cu prima încercare de roman, Jurnalul unui adolescent. În martie 2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului „Așteptând ceasul de apoi”, cel mai reușit roman al lui Dinu Pillat, după propria-i apreciere, roman considerat pierdut, confiscat odată cu arestarea autorului în 1959. Considerat de Dinu Pillat cel mai bun roman al sau, “Aşteptând ceasul de apoi” a fost recuperat de Monica Pillat, fiica scriitorului, din arhiva CNSAS pe 10 martie 2010. Arestat în noaptea de 25 spre 26 martie 1959, Dinu Pillat este condamnat la 25 de ani de închisoare pe 1 martie 1960 în celebrul proces Noica-Pillat şi amnistiat în iulie 1964 după 5 ani şi 4 luni de detenţie.

In detentie

Romanul său “Aşteptând ceasul de apoi”, proba principală în dosarul de condamnare, rămâne însă “încarcerat” timp de 50 de ani în arhivele Securităţii.

Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în 1941, pe vremea când erau studenți și colegi la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Între cei doi are loc una dintre cele mai impresionante povești de dragoste din cultura română, această poveste fiind reconstituită mai târziu, de către editura Humanitas, într-un volum de corespondență inedită, Biruința unei iubiri.

Cu Ionel Teodoreanu la Balcic

Opera

Jurnalul unui adolescent

Tinerețe ciudată, 1943

Moartea cotidiană, 1946

O constelație a poeziei române moderne

Ion Barbu

Dostoievski în conștiința românească

Mozaic istorico-literar. Secolul XX, editura Univers, 1971

Itinerarii istorico-literare, Editura Minerva, București, 1978

Una dintre cele mai impresionante poveşti de dragoste din cultura română, între Dinu şi Nelli Pillat, e reconstituită într-un volum de corespondenţă inedită, editat de Humanitas.

Cartea „Biruinţa unei iubiri: Dinu &  Nelli Pillat. Pagini de corespondenţă“,  este îngrijită de Monica Pillat, fiica celor doi, şi apare în colecţ ia „Convorbiri, Corespondenţă, Portrete“ a Editurii Humanitas, coordonată de Oana Bârna. 

Scriitorul Dinu Pillat la Miorcani în 1942

Monica Pillat a reunit scrisorile părinţilor săi, adunate în decursul timpului, acoperind mai bine de o jumătate de secol şi păstrate cu pietate în familie. Dialogul este completat, unde este necesar, cu pagini de corespondenţă adiacente, trimise de soţii Pillat altor membri ai familiei, precum şi cu câteva scrisori aparţinând Piei Pillat, sora lui Dinu Pillat. 

Majoritatea acestor pagini de corespondenţă sunt inedite şi se constituie într-o mărturie asupra destinului zbuciumat şi tragic al uneia dintre familiile cele mai înzestrate ale culturii româneşti. Povestea familiei Pillat ipostaziază în acelaşi timp tragedia României intelectuale şi profunde, strivită după război de comunism. Volumul de corespondenţă are un cuvânt înainte semnat de eseistul Horia-Roman Patapievici. 

Eseul se intitulează, simplu, „Dinu şi Nelli“ şi consemnează: „Aceasta este cartea iubirii lui Dinu Pillat pentru Nelli Filipescu şi a iubirii lui Nelli Filipescu pentru Dinu Pillat. Ea conţine moartea lui Dinu şi disperarea lui Nelli; conţine povestea supravieţuirii acestei iubiri timp de treizeci de ani după moartea lui Dinu, prin Nelli; şi se încheie cu moartea lui Nelli, care a lăsat iubirea dintre ea şi Dinu fiicei lor, Monica Pillat (căsătorită Săulescu), pentru a o duce mai departe în lume“.

Monica Pillat a structurat întregul material în patru secţiuni tematice, ordonate cronologic: „Insula cu palmier (1942-1946)“; „Înfruntând naufragiul (1947- 1962)“; „Regăsiri (1964-1975)“ şi „Iubirea de apoi (1976-2001)“. 

Sunt redate astfel etapele parcurse de iubirea celor doi protagonişti: idealurile şi iluziile de tinereţe (în prima parte), cataclismul adus în viaţa lor de regimul comunist (în partea a doua), întoarcerea din închisoare a lui Dinu Pillat şi viaţa familiei până la moartea acestuia (în partea a treia) şi dăinuirea unei iubiri dincolo de moarte (în partea a patra, ce conţine scrisori ale lui Nelli Pillat către fiica sa, Monica, şi către cumnata ei, Pia Pillat Edwards, impregnate însă în fiecare rând de persoana celui dispărut). 

Scrisorile din final arată „biruinţa“ unei profunde legături sufleteş ti care a învins moartea, aşa cum Dinu Pillat se exprima într-o scrisoare trimisă încă în 1943. 

FRAGMENT

Scrisori în vreme de război

Nelli drag, 

„Au înflorit peste noapte toţi merii, toţi perii, toţi cireşii, toţi piersicii şi toţi prunii din vie, părând aşa, de departe, nişte fetiţe îmbrăcate în rochiţe de dantelă albă şi roz care se pregătesc pentru prima comuniune. Da, au înflorit festiv a doua zi după sosirea celor trei scrisori de la tine, care, deşi datate diferit, printr-un paradox al hazardului poştal, au ajuns totuş i deodată. (...) Astăzi dimineaţă mi s-a întâmplat ceva, semnificativ într-un fel. Ascultă! Scriam ca de obicei aici în chioşc, lucrând tocmai la una din părţile cele mai stranii şi halucinante ale romanului. Scriam aşa, plin de viaţa personagiilor mele ca o scoică de zvonul mării, când a început deodată - în cerul albastru de deasupra - un zgomot apocaliptic. O clipă, privirea a tresărit atentă, înălţându-se. Dumnezeule, ce spectacol înfricoşător! Stoluri nenumărate de avioane roiau deasupra capului, angrenate în plină luptă. Un avion american cu patru motoare se prăbuşea tocmai în flăcări, arzând ca o torţă“. 

(Dinu Pillat, 26 aprilie 1944, Isvorani).

Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat despre tatal ei, Dinu Pillat, despre credinta, suferinta, iubire si minunile din viata lor

Scriitorul a suferit enorm in inchisoare, trecand si prin tortura psihica – in timpul interogatoriilor auzea, in camera vecina, urletele unei femei despre care i s-a spus ca este chiar mama sa. Mai apoi, i s-a spus ca sotia si fiica sa a au murit din cauza lui. Dinu Pillat a trebuit sa traiasca toti anii inchisorii cu acest sentiment de vinovatie dus pana dincolo de limitele imaginatiei. D-na Monica Pillat a mai amintit de privirea de neuitat pe care o avea scriitorul la prima intalnire cu familia sa – o privire de om care se intorsese din Iad. (…)

In inchisoare, Dinu Pillat a rezistat datorita credintei. Dupa ce a iesit din inchisoare, el si-ar fi dorit sa intre intr-o manastire precum Nicolae Steinhardt, care s-a botezat la indemnul tatalui meu. Pentru ca nu se putea desprinde de familie, i-a spus mamei ca doreste sa devina paznic inr-o gradina publica. Vroia sa stea departe de viata pe care a trait-o. Nu a mai dorit sa termine nici un roman. Ii era teama ca familia sa nu pateasca ceva. S-a rezumat la traduceri, antologii si critica literara. S-a simtit foarte vinovat fata de prieteni si fata de noi, desi nu avea nici un motiv. El a spus ca daca ar putea scrie prin ce a trecut in detentie ar trebui sa fie un fel de Dostoievski. Primul lucru pe care a vrut sa-l citeasca dupa eliberare a fost romanul “Amintiri din casa mortilor” scris de Dostoievski. La final, i-a spus mamei: “Asta e apa de roze fata de ce am trait noi in puscarie”. Tata a murit, prea tanar, de cancer, in 1975.

Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)

CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) –Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat despre tatal ei, Dinu Pillat, despre credinta, suferinta, iubire si minunile din viata lor