Ovidiu Genaru

1934 - Ovidiu Genaru, (pseudonim al lui Ovidiu Bibire), poet, prozator şi dramaturg (“La margine de paradis”, “Elogii”, “Vieţi paralele”)



Ovidiu Genaru (în acte: Ovidiu Bibire) s-a născut la 10 noiembrie 1934 la Bacău, ca fiu al lui Constantin Bibire (ospătar) şi al Mariei Bibire (înainte de căsătorie, Vasile). După terminarea liceului în oraşul natal, s-a înscris la Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti (deşi visa să devină medic). S-a remarcat, în scurtă vreme ca gimnast ("Ca gimnast eram o mare speranţă; mi se dădeau portocale şi frişcă, ca să devin Cineva: Cineva care să execute cel mai bine din Europa roata ţiganului şi salturile mortale."), iar timp de un sezon a lucrat chiar, pentru a câştiga bani de buzunar, ca acrobat la circ. Tot în anii studenţiei a descoperit însă literatura, citind cărţile din colecţia unui colonel (cel la care stătea în gazdă) şi împrietenindu-se cu colegul său de facultate, George Bălăiţă. 
După absolvirea Institutului de Cultură Fizică din Bucureşti, în 1957, lucrează ca profesor de gimnastică la Şcoala Sportivă din Bacău. Debutează cu poezie în revista Luceafărul, în 1964. Prima carte, volumul de versuri Un şir de zile, îi apare în 1966 în colecţia "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură. Va publica în continuare relativ numeroase alte volume de versuri şi proză, fără să devină vreodată previzibil şi plictisitor, fără să apară - nici măcar temporar - neinspirat sau lipsit de farmec în faţa cititorilor. Ele îi vor aduce aprecieri din partea criticilor, premii ale Uniunii Scriitorilor etc., dar nu şi un loc pe măsura meritelor sale în literatura contemporană. Are - ca şi Emil Brumaru sau Eugen Negrici - soarta scriitorului înzestrat din provincie, care primeşte mesaje de simpatie de peste tot, dar nu şi un loc în ierarhia literară. Din 1968 până în 1974 este redactor la revista Ateneu, apoi asistent universitar la Institutul Pedagogic din Bacău (1974-1980), muzeograf la Casa memorială "G. Bacovia" (1980-1989), consilier la Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Bacău (1990-1992), deputat al FSN în Parlament în legislatura 1992-1996, iar consilier etc. în 1999, la 65 de ani. 



De la stinga la dreapta: Ion Mihalache, Ovidiu Genaru, Dionis Puscuta, Iulian Bucur

Opera literară

• Un şir de zile, Bucureşti, 1966;

• Nuduri, Bucureşti, 1967;

• Ţara lui π, Bucureşti, 1969;

• Week-end în oraş, Bucureşti, 1969;

• Patimile după Bacovia, Bucureşti, 1972;

• Bucolice, Iaşi, 1973;

• Elegii, Bucureşti, 1974;

• Goana după fericire, Bucureşti, 1974;

• Fidelitate, Iaşi, 1977;

• Madona cu lacrimi, Cluj Napoca, 1977;

• Iluzia cea mare, Bucureşti, 1979;

• Cafeneaua subiectelor, Iaşi, 1980;

• Poeme rapide, Iaşi, 1983;

• Flori de câmp, Bucureşti, 1984;

• Am mai vorbit despre asta, Iaşi, 1986;

• Sperietoarea, Bucureşti, 1992;

• Diverse cereri în căsătorie, Bucureşti, 1994;

• Proces-verbal al unei crime, Bucureşti, 1998;

• Orient, pardon!, Bucureşti, 1999.

Ovidiu Genaru - Adio Si Roua


Viata înlocuita cu altceva.
Morminte calde pe cer.
Îngerul meu pazitor
ma pedepseste cu fier.


O mâna întinsa de tine
stârneste adieri de cantalup.
Dragostea noastra sub cheie
de jder si de lup.


Nu te plimb în caleasca si nu
te iau în balansoir
lumea nu ne cunoaste
nu ne spune bonsoir


Caci fiind în pustiu locul acela
e nedefinit în corp
ca si sufletul.
Oarba si orb.


De zile cu femeie la mijloc
nu ma mai satur nu.
Ultimul Ovidiu al fantasmelor
ultima tu.


Seara cade ca ghilotina
taie plângeri si ziduri în doua.
Pe scaunul absentei tale
Adio si roua.