Psyche

Cupidon si Psyche

Psyche a fost personificarea sufletului uman în mitologia greacă.

Psyche sau Psycho (antic grecesc Ψυχή, "sufletul", "respira".) - În mitologia greacă, personificare a sufletului, respiraţiei, a apărut în formă de fluturi sau o tânără fată cu aripile unui fluture.

Psyche era o tânără vestită pentru frumusetea ei care, datorită acestui fapt, și-a atras asupră-și gelozia Aphroditei. 

Pentru a împlini porunca unui oracol, părinții lui Psyche au părăsit-o pe un munte înalt, de unde - spunea oracolul - avea să vină s-o ia de nevastă un monstru înspăimântător. Într-adevăr, Psyche a fost luată de vânt și dusă într-un palat îndepărtat. Acolo, un necunoscut care n-o întâlnea decât noaptea și al cărui chip în felul acesta Psyche nu putea să-l vadă, a făcut-o soția sa și stăpâna unor bogății nemăsurate. Psyche a trăit astfel o vreme, fericită. Condiția acestei fericiri era însă ca ea să nu caute să vadă, niciodată, chipul soțului iubit. Împinsă de curiozitate, Psyche a încălcat însă legământul. Odată, noaptea, ea a aprins în taină un opaiț și la lumina lui a văzut, în locul unui monstru îngrozitor, cum bănuia, un tânăr nespus de frumos care dormea alături de ea. 





Zeul Eros - căci acesta are frumosul tânăr - mânios pe faptul că Psyche i-a încălcat porunca, a părăsit-o în acel moment, dispărând în văzduh. Cuprinsă de disperare, Psyche a pornit atunci să cutreiere lumea pe urmele lui. După multe căutări zadarnice, ea a poposit în palatul Aphroditei. Acolo, zeița cea geloasă a pus-o la multe încercări și trude până în ziua când, făcându-i-se milă de nenorocirea ei, zeul Eros, care o iubea totuși, a luat-o cu sine pe Psyche în ceruri unde, cu voia lui Zeus, a făcut-o nemuritoare, trăind veșnic alături de ea.

Amor şi Psyche, cea mai frumoasă poveste de iubire


Această poveste de iubire este redată în romanul autorului latin Apuleius, intitulat „Măgarul de aur“. De asemenea, „Povestea porcului“ de Ion Creangă reprezintă una din multiplele variante ale acestui străvechi mit despre iubirea lui Cupidon-Amor si Psyche.punct mistic.ro


Cupidon sau Amor pentru romani, pe numele său grecesc Eros, s-a născut din relaţia adulterină dintre Afrodita sau Venus, zeiţa iubirii şi a frumuseţii, şi Marte, zeul războiului. El a moştenit câte ceva de la ambii părinţi. De la mamă a luat puterea asupra iubirii, iar de la tată îndemânarea care îl făcea să mânuiască desăvârşit un arc ale cărui săgeţi provocau iubirea.





Săgeţile din arcul său erau de două feluri, unele având ca efect asupra celui săgetat o iubire împlinită, iar altele o iubire plină de suferinţe. Din această cauză, inclusiv zeii se temeau de capriciile acestui copil teribil, cu aspect de îngeraş. Inclusiv mama sa i-a căzut victimă, atunci când s-a îndrăgostit de Adonis.

Dar, cum cine sare pari mulţi mai ia şi câte unul în fund, Eros a căzut şi el victimă propriului obicei de a se juca cu inimile altora. La un moment dat, Afrodita a aflat că există pe Pământ o femeie mai frumoasă decât ea, pe nume Psyche. La fel de invidioasă ca şi mama Albei ca Zăpada din poveste, l-a pus pe fiul său să o săgeteze pe Psyche astfel încât aceasta să se îndrăgostească de cel mai urât dintre oameni.






Planul era bun, dar Cupidon s-a înţepat din greşeală cu săgeata destinată lui Psyche şi s-a îndrăgostit până peste urechi. Având pile printre zei, Amor s-a asigurat că nici un muritor nu o va lua de soţie pe Psyche, chiar dacă toţi o admirau. Disperat că fiica sa nu se mai mărită, deşi se afla tocmai la vârsta potrivită, tatăl său a consultat un oracol, care i-a spus că trebuie să o lase pe vârful unei stânci,de unde o va lua un zeu, pentru că ea nu este sortită să se mărite cu un pământean.

Fata ajunge pe munte şi de acolo este dusă de zeul Zefir într-un palat superb, în care se căsătoreşte cu un prinţ, care stătea însă alături de ea numai noaptea şi dispărea îndată ce venea dimineaţa. Cupidon proceda aşa pentru că fusese blestemat de mama sa, geloasă încă pe frumuseţea Psycheei, să nu poată fi văzut de soţie pentru o perioadă de timp.

Cei doi sunt fericiţi împreună, până când fata este convinsă de surorile ei, invidioase, că nu este normal că nu şi-a văzut niciodată soţul la lumină şi că acesta nu se arată pentru că este ori foarte urât, ori chiar vreun balaur. Noaptea, Psyche ia o lumânare şi se apropie să îşi vadă soţul. Nu numai că nu era un balaur, dar frumuseţea lui întrece orice închipuire. Fericită, uită că îi promisese că nu va încerca să îl vadă, iar o picătură cade de pe lumânare şi îl trezeşte. Promisiunea făcută Afroditei fiind încălcată, zeul este nevoit să dispară.

Abia atunci, Psyche regretă că s-a luat după surorile sale invidioase, dar este prea târziu. Acestea îşi arată adevăratele intenţii, urcându-se şi ele pe stânca de pe care sora lor fusese adusă în palatul lui Cupidon - Amor, cu gândul de a-i lua locul. În loc de asta, se prăbuşesc de pe acea înălţime şi îşi găsesc un sfârşit bine-meritat.

Pentru Psyche încep ani lungi de căutare a soţului. Respinsă de toţi zeii, trebuie să ceară îndurare chiar de la Afrodita, care o persecută în continuare. Slujnicele Afroditei o bat pe fată cu vergile, iar zeiţa însăşi îi rupe rochia şi o loveşte cu pumnii în cap.

Văzând că fata nu renunţă la iubirea pentru Cupidon, Afrodita o supune la o serie de încercări: trebuie să aleagă saci întregi cu grăunţe de diferite soiuri într-o singură noapte, să aducă o urnă cu apă dintr-un loc păzit de balauri, apoi să aducă un smoc din lâna unei oi sălbatice. Datorită iubirii, Psyche depăşeşte toate obstacolele şi îndeplineşte toate sarcinile.

Mânioasă, Afrodita o supune unei încercări cu adevărat imposibile: trebuie să aducă din Infern, într-o cutie, o parte din frumuseţea Persefonei. După ce descurajată, se gândeşte chiar la sinucidere, Psyche merge pe tărâmul morţilor şi reuşeşte, după multe încercări, să ia cutia. Îşi îngreunează însă situaţia încălcând din nou o interdicţie: din curiozitate şi din dorinţa de a lua şi ea din frumuseţea zeiţelor, deschide cutia, uitând că această fusese luată din Infern. Imediat, este cuprinsă de un somn de moarte.




În acest moment intervine, salvator, Cupidon, care împrăştie aburii morţii de pe faţa ei şi îi pune la loc în cutie. Psyche duce Afroditei cutia şi zeiţa este, în sfârşit, mulţumită.






Odată învinsă opoziţia mamei sale, Amor încearcă să îi convingă şi pe ceilalţi zei să îi permită să se căsătorească cu Psyche, care era o muritoare. Zeus acceptă să convoace un congres, iar zeii sunt de acord cu căsătoria lui Cupidon, deoarece sperau că, astfel, neastâmpăratul arcaş avea să se liniştească şi să îi săgeteze mai rar cu arma sa care producea atâtea încurcături.





Mai mult, drept cadou de nuntă, Psycheei i se permite să bea ambrozie, ceea ce face ca ea să devină, de asemenea, nemuritoare, şi să fie ridicată la rang de zeiţă.




Cum era normal, cei doi au trăit de atunci înainte fericiţi, dar nu până la adânci bătrâneţi, pentru că zeii nu îmbătrânesc, ci pentru totdeauna. Au avut împreună o fiică, pe Voluptas, zeiţa voluptăţii şi a plăcerilor amoroase. Iar povestea lor de dragoste continuă şi astăzi, pe înălţimile muntelui Olimp…