Autor : Dinu Radulescu
Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănesti, judetul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltinis, judetul Sibiu) a fost un filosof, poet, eseist, publicist si scriitor român.
Constantin Noica este cunoscut ca unul din cei mai mari filosofi pe care i-a dat România.
Noica a murit. Amintirea lui a ramas vie in mintea si inima tuturor celor care l-au cunoscut. Cartile lui au ramas insa ca un nepretuit tezaur al culturii noastre si o inegalabila descifrare a profunzimilor spiritului si graiului romanesc.
Sonet
Înviere
Mi-e trupul şarpe rupt în două
de legea Ta: şi-a zvîrcolit
chemarea pînă-a asfinţit
durerea a-mpletit cu rouă
coroană de-nroşiri şi spini
pe fruntea rugii mele nouă
c-un singur trup şi lacrimi două
Îmi creşte, sumbru, din ruini
un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prăfuiri
ca închinarea unei toamne
- Să strig în lespede de şoapte
c-am înviat în Tine, Doamne?
(“Viaţa literară”, an III, nr. 78, 17 martie 1928, p. 2)
Rafael
MARTURISIRI
Oamenii te iarta daca faci crime. Dar nu te iarta daca esti fericit.
Am simtit limpede asta, in ceasul reinvierii mele.
Filozofia n-are perceptia viitorului. Nu merita sa retii din ea decat pe cei patru mari, Platon, Aristotel, Kant, Hegel. Restul - in care ma simt cuprins! - sunt milioanele de spermatozoizi care n-au procreat, dar au batut catava vreme si ei la poarta prin care nu le era dat sa intre
Nimeni nu e in ordine. Ma uit la toti in jurul meu si vad ca pierd si ordinea in care au fost. Si totusi: fiecare poarta asupra sa ordinea lumii; daca tu faci ce trebuie, pui in ordine si restul.
Inca un tanar care are reusita asigurata fiindca are tinuta si expresie. Dar problema e cum sa-i descumpanesti.
Medicina spiritului e de a imbolnavi, o simt din nou ....
Imi amintesc ca i-am spus lui Cioran, pe care l-am urmarit cu frateasca ingrijorare toata viata: "Faptul ca nu ti-ai pus capat zilelor, dupa ce timp de patruzeci de ani te-ai tanguit pentru nefericirea de a tefi nascut, ma asigura ca viata e totusi buna."
El m-a tras deoparte si mi-a raspuns: "Ma, sa n-o spui nimanui, dar imi place viata!"
Generatia mea iese din viata activa si eu n-am intrat inca ...
Sunt in ceasul fericit cand pot sa lucrez fara a mai fi silit sa muncesc.
Ma zbat sa intru in pasivitate. Ce efort iti trebuie ca sa treci de la activitate la pasivitate!
Numai singuratatea iti reda demnitatea de om.
Cealalta demnitate, sociala, e impura; e simulata sau de imprumut.
Peste o suta de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut...
A face cultura e a sta intr-un picior. In fotografie, si eu sunt intr-un picior si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang. Acesta e raportul.
Nu-mi place nebunia nebunului - si sunt prea multi nebuni in cultura ... Imi place nebunia sanatosului.
Daca as sti cu-adevarat ca exista milioane de romani care ar fi gata sa vada (ca sovieticii) teasta lui Eminescu, dar nu exista cateva mii care sa vada ce era in teasta lui Eminescu, atunci duca-se de-a berbeleacul neamul acesta in neantul istoriei ...
Continutul (vietii) apare in puritatea sa abia atunci cand ai iesit de sub tutela speciei, a societatii si a nazuintelor sau ambitiilor proprii
Nu pot sa descriu Paradisul culturii; doar accesul la el.
Toata viata am asteptat sa coboare peste mine harul, sa-mi vina acea idee care sa dea sens indaratniciei mele intru gandire.
Am trecut de mult de 60 de ani si ideea n-a mai venit, dupa cate vad.
Dar imi spun, cu extraordinara vorba a lui Creanga: "Se vede totusi c-a venit, de vreme ce n-a mai venit."
Mi se pare ca in limba ta s-a spus: cine n-are indarjire, acela vede pe Dumnezeu. - Ai avut indarjire dragul meu. Acum du-te la culcare.
In fiecare lucru (om) este un prizonier, spunea Rilke.
Oamenii tineri vin la noi ca sa-i ajutam sa elibereze prizonierul. Dar ce grele lucruri ne cer ...
....ma intreba din cand in cand: "Dar dumneata nu mergi pe la biserica?". De catava vreme nu ma mai intreaba. Cred ca s-a convins (...) ca am un fel de ordine interioara, un Dumnezeu, pe cel al filozofiei.
Stii de ce e dezordine in lume? Pentru ca nu e ordine in dumneata.
Primul lucru de predicat: dispretul pentru oamenii politici, acesti valeti ai istoriei comune.
(...) Ii vad tristi: "E vreme urata afara; totul e urat", spun ei, fara sa stie ca vreme urata e in ei insisi. (...)
Incerc a fi un spargator de intentii. "Sa nu vreti nimic"; sa fiti buni, curati la inima - si sa va tavaliti in pajistile culturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu