Ignacio Corsini - Zaraza (1929)

Tango-ul "Zaraza" compus de Benjamin Tagle Lara in 1929 interpretat de Ignacio Corsini cu acompaniament de ghitara. Inregistrare din acelasi an.

1. Tangoul Zaraza s-a auzit prima oara in 1929 la Marele Concurs al Discului National Uruguai (Cine Teatro Cervantes din Montevideo) unde castiga premiul al doilea. In acelasi an este inregistrat de Jose Razzano (acompaniament de pian si chitara), Ignacio Corsini (acompaniament de chitare) si orchestra Francisco Canaro, avandu-l ca interpret pe Charlo. O alta inregistrare este a Orchestrei lui Rodolfo Biagi (cu Jorge Ortiz interpret) in 1941. Aceasta din urma este disponibila la adresa www.todotango.com impreuna cu versurile aferente.

2. Compozitor si textier al tangoului „Zaraza" este Benjamín Tagle Lara. Pentru conformitate la adresa mai sus amintita (www.todotango.com) se pot gasi, in original, partitura si versurile in limba spaniola. Lucru important, deoarece orice analiza a cuvantului „zaraza" trebuie pornita din spaniola si nu din alta parte, chiar daca acest cuvant se gaseste si in alte limbi (de exemplu in sarbo-croata inseamna „contaminare" „infectie"). Daca aruncam o privire sumara asupra textului original din limba spaniola putem observa ca „zaraza" apare in refren caligrafiat cu litera mica si nu cu majuscula, asa cum ar fi fost normal in cazul unui nume propriu. Daca incercam sa si intelegem textul, lucrurile se lamuresc, cuvantul „zaraza" este un apelativ pe care carutasul il da boului care-i imbatraneste, care i-a fost tovaras de nadejde si ale caror destine s-au impletit de-a lungul anilor:

"A la huella, huella, zaraza/ huella, huella guay!"... adica "Hai pe poteca, pe poteca boule / Pe poteca, hais!"

3. Socant? Nu, deloc. Mai socant e faptul ca cineva a putut atribui acest nume unei suave domnite. In fapt apelativul de "zaraza" este folosit in Argentina pentru animale si are o conotatie afectiva. Zaraza este un tip de material textil confectionat din bumbac, in sau canepa (cunoscut si sub numele de "creton"), la moda in ani '20 ai secolului trecut, avand un imprimeu caracteristic. Carutasul din tangoul lui Tagle Lara isi cheama boul „zaraza" datorita unui desen similar materialului mai sus amintit de pe pielea animalului. De aici si caligrafierea cu litera mica. In general porecla face referinta la o anumita caracteristica fizica dar fara o conotatie peiorativa. E ca si cum ti-ai striga animalul de companie cu apelative de genul: "pielosule" sau "grasule" ori "surule".

4. Tangoul "Zaraza" ajunge in Europa foarte repede, in 1930, prin intermediul actritei si cantaretei Sofia Bozan care il canta la Paris. Regizorul britanic de origine maghiara Alexander Korda il foloseste intr-un film de-al sau (acesta informatie este incompleta deoarece nu am reusit sa aflu, inca, titlul filmului). Probabil pe filiera aceasta ajunge si in Bucuresti unde este preluat de Cristian Vasile. Versurile, foarte frumoase de altfel, sunt creatia lui Nicolae Kiritescu caruia cuvantul "zaraza" ii sugereaza prin sonoritatea usor exotica o prezenta feminina. Astfel se ajunge ca in limba romana un cuvant plecat din lumea textilelor, apelativ pentru animale in spaniola argentinana, sa ilustreze o ciudata poveste de dragoste.