PERSONALITATEA LUNII IANUARIE
Alexandr Sergheevici PUŞKIN
175 de ani de la moarte
Alexandr Puskin - Drum De Iarnă
Luna se strecoara- alene
Printre ceti, cernînd scântei,
Si pe Tristele poeme,
Varsa trist lumina ei.
Pe întinsul drum iernatic,
Troica luneca în zbor,
Clopotelul singuratic
Clincheta chinuitor.
Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal si sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt...
Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zapezi...Si doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea rasar...
Mi-i urît... Dar mîine, Nina,
Va zîmbi în fata mea,
Focu-si va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.
Minutarul, far-odihna,
Drumul sau si-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihna
Miezul noptii ne-o lasa.
Surugiul, cu i-e felul,
Motaie. Sînt trist, mi-e dor...
Luna-n ceata; clopotelul
Clincheta chinuitor...
PERSONALITATEA LUNII FEBRUARIE
Stefan ZWEIG
70 de ani de la moarte
Istoria comite un act de nedreptate socială ocupându-se numai de dramele celor puternici, descriind triumfurile şi dezastrele suveranilor şi prinţilor, ale stăpânilor de ţări şi de popoare. Ea trece însă indiferentă sub tăcere mizeriile îndurate de cei mărunţi, anonimi, ca şi cum suferinţele şi chinurile omeneşti n-ar fi la fel de greu de îndurat pe toate treptele sociale.
Stefan Zweig
PERSONALITATEA LUNII MARTIE
Ion CREANGĂ
175 de ani de la naştere
Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.
Ion Creangă în Păcală (1880)
PERSONALITATEA LUNII APRILIE
Fănuş NEAGU
80 de ani de la naştere
Aş planta printre puţinele statui ale Bucureştilor ciolanele unei imense fântâni cu cumpănă. Ca să treacă prin toate zilele noastre, înţeleaptă şi cu chipul durut trei sferturi din an.
Fănuş Neagu în Insomnii de mătase (1981)
PERSONALITATEA LUNII MAI
George BACOVIA
55 de ani de la moarte
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
PERSONALITATEA LUNII IUNIE
Sergiu CELIBIDACHE
100 de ani de la naştere
Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real... Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu