Prostul
Trebuie să recunosc, uneori îl invidiez. De cele mai dese ori, nu are nici valori, nici principii, nici idealuri. Spre deosebire de isterici, prostul are şanse mici s-o ia razna. Numai prostia îl ţine încorsetat, nu însă şi realitatea. Aici el se comportă dezinvolt, acceptă cotidianul, aşa cum este, iar de ambianţă nu-i pasă. Creierul lui este nonstop în stare de hibernare, de aceea niciodată nimic nu-l deranjează. Unica lui preocupare, toată viaţa, este conţinutul stomacului. Când este gol, îşi încruntă fruntea.
Iată de ce politicul va avea grijă, în primul rând, de stomacul proştilor. Acest organ trebuie să fie mereu plin, în caz contrar, foamea poate perturba implementarea unor interese politice mai „delicate”.
Prostul este mereu calm la ocurenţe. Numai explozia unei bombe în preajmă i-ar anima pentru o clipă creierul. Asta l-ar determina să constate că ceva nu e în regulă. Pentru mai multă luciditate însă nu-i ajunge forţă. De aceea unica preocupare, în acest moment, ar fi interesul pentru propria piele şi …stomac.
Cel mai haioşi proştii sunt când discută despre viaţă şi politică… Conversaţia despre viaţă se rezumă întotdeauna la chestiuni casnice, copii şi bârfe. Pe când subiectele politice se axează, de regulă, pe personaje. Cine dintre politicieni e mai bun, mai deştept şi mai puţin hoţ. Momentul culminat este cel al disputei, când se apucă de gât din cauza ideilor contradictorii exteriorizate.
O trăsătură comună a tuturor proştilor este pretenţia deşteptăciunii. Ei se comportă absurd şi mizerabil în multe situaţii, fără a conştientiza. În schimb, un gest inconvenabil din exterior îl interpretează ca pe o insultă în adresa lor, o crimă pentru umanitate şi un pericol pentru univers. Se erijează în togă de judecător şi răspândesc verdicte împotriva celora care au îndrăznit să privească viaţa din altă perspectivă…necunoscută şi neînţeleasă pentru mintea lor îngustă.
Nimicnicia în care se desfată zilnic este considerată un fenomen firesc şi incontestabil. Adevărul lor despre viaţă este minciuna, desfrânarea, falsitatea, invidia, răutatea, răzbunarea. Nonvaloarea reprezintă cursul vieţii, iar valoarea un pericol ce trebuie extirpat din minţile celora care o cultivă.
Prostului îi place ipocrizia deoarece se teme de adevăr. Dacă ar ajunge într-o zi să stea despuiat în faţa realităţii, i s-ar face silă de ceea ce ar vedea. În afară de aparenţe şi convingerea că reprezintă centrul universului astfel de specimene nu sunt în stare de nimic. Performanţele prostului nu sunt decât reprezentări false (şi acestea dobândite prin servilism, minciună şi desfrâu) care se sparg în momentul când cineva, cu capacităţi reale, se impune pe decor.
De asta prostul este mereu suspect faţă de cei din jur. El conştientizează că dacă nu va încerca să-şi dezarmeze adversarul, nu va putea evita prăbuşirea sa. Dar pentru că dispune de puţine capacităţi intelectuale pentru scenarii de anvergură, nu va reuşi decât să tulbure apele, pentru o anumită perioadă, nu însă şi să provoace tsunami.
Totuşi, prostul este periculos. Când prostia acaparează întreaga fiinţă umană, materia cenuşie este paralizată. În lipsă de valori, de conţinut spiritual consolidat şi un creier receptiv nătărăul e gata să treacă şi peste cadavre, numai să nu se lase depăşit. E uşor de înţeles această pornire a sa. Capacităţile sale umane şi personale sunt limitrofe.
A ceda de bună voie calea unui om pregătit să încânte şi să cucerească prin calităţile sale nu este convenabil. Pentru că nu are resurse suficiente pentru a-i rezista, iar în cazul dat, căderea-i este inevitabilă. Pentru un prost asta este dureros, cum să te ridici când în preajmă nu mai este „spatele” pe care te-ai cocoţat cu ajutorul minciunii? O altă oportunitate de acest fel poate să nu mai apară…în orice caz, nu atât de uşor.
Dacă lumea ar fi perfectă, şi virtutea ar domina pretutindeni, inteligenţa s-ar simţi comod. Însă în condiţiile în care nerozia umană, sub diferite forme, stăpâneşte lumea, a fi bogat spiritual este nu numai o corvoadă, dar şi un defect intolerabil în ochii majorităţii.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu