Singuraticul
Unii se sinucid din singurătate, alţii omoară timpul sau înnebunesc. Însă puţini sunt cei care profită de ea. Singurătatea este văzută în culori sumbre doar atunci când nu înţelegi rolul ei. Momentul apariţiei sale în viaţa noastră este un semn, care trebuie decodificat. Asta înseamnă că este necesar să întreprindem ceva sau să schimbăm perspectiva de abordare a vieţii. E un indiciu clar că am ales o opţiune nepotrivită, sau că parcurgem un drum greşit.
Singurătatea este o stare interioară. Nu are nimic de a face cu circumstanţele exterioare. Majoritatea consideră că e suscitată de lipsa unor persoane dragi sau a unor bunuri materiale. Perspectivă greşită! Oamenii, oricât i-am iubi, şi i-am ţine alături, nu pot să ne anihileze această stare. Iar lucrurile comode şi frumoase ne încântă sufletul doar pentru câteva clipe. Apoi nu ne mai motivează. E firesc, cum e posibil să ne inspire ceva lipsit de viaţă? Asta se numeşte moarte, chiar dacă are un ambalaj frumos proiectat şi ne asigură confortul.
De asta lumea e plină de singuratici, care detestă viaţa şi îşi blamează părinţii pentru faptul că i-au născut. Singurătatea este o oportunitate de a lupta pentru ceea ce ne lipseşte. În lipsa acesteia nu am fi atât de motivaţi. Claustrarea presează enorm, de aceea individul, în mod normal, tinde să se elibereze de ea. În prima fază suscită emoţii teribile, deoarece viaţa apare absolut lipsită de perspectivă. Simţi că ceva îţi lipseşte enorm, dar nu poţi să identifici o cauză. Este cel mai greu să depăşeşti acest moment. De acţiunile implementate acum depinde conţinutul vieţii noastre de mâine. Dacă reuşim să ne adunăm gândurile, cu siguranţă vom găsi o soluţie.
Nici un remediu nu apare de la sine, până când nu-ţi impui conştiinţa să-l producă. Efortul însă este de lungă durată şi implică multe sacrificii, mai ales dacă un asemenea ritm îţi este străin. Nu ai cum să învingi singurătatea pe fundalul unui spirit despuiat şi a unei raţiuni sărace. Acestea, dimpotrivă, sunt condiţiile care o animă şi o amplifică. Fără un univers spiritual bogat e ca şi cum ai rătăci într-un labirint. Iar să cultivi o astfel de lume este cea mai grea încercare. În primul rând, e un proces de durată. Mulţi cedează la scurt timp după ce se etuziasmează, din cauza ponderii efortului. Iar apoi, câţi sunt pregătiţi să înfrunte necunoscutul?
Pentru un om puternic spiritual imprevizibilul este veşnic o inspiraţie, iar pentru cel slab, mereu o scuză. Cea mai mare greşeală a singuraticului este omorârea timpului sau refugiul în braţele unui…străin. În ambele cazuri continuă să fie demoralizat, pentru că necesităţile sale spirituale rămân nesatisfăcute. Ei nu se privesc insistent în oglindă pentru că le e silă de ceea ce văd. Nu zâmbesc, pentru că sufletul le plânge. Nu savurează splendoarea vieţii, ci se chinuiesc trăind. Şi asta în condiţiile în care singurătatea oferă atâtea posibilităţi pentru a descoperi fericirea!
Pentru că intenţiile ei sunt bune, noi însă îi modificăm sensul, de fiecare dată, prin percepţii limitate şi rudimentarism. Şi în loc să o exploatăm la maximum, ne ascundem de ea, inventând pretexte, care în final acţionează tot în detrimentul nostru. De singurătate nu trebuie să fugi, ci trebuie s-o învingi. Ea cedează de bună voie numai în faţa unui spirit viguros. Meritul ei este că ne oferă o mare posibilitate de a ne descoperi calităţile şi abilităţile.
Fiecare om are ceva frumos de oferit, de moment ce a venit pe lume. Altfel viaţa chiar nu ar avea nici un rost. Pentru unii circumstanţele sunt favorabile, şi respectiv, cresc puternici şi fără prejudecăţi dominante. Majoritatea însă sunt defavorizaţi de anturaj, de atitudine, de modele proaste.
Pentru aceştia din urmă singurătatea este un colac de salvare. Dacă sunt prudenţi, vor reuşi să se agaţe de el. În caz contrar, pentru neatenţie, plătesc dur toată viaţa. Astfel de specimene se află mereu la cheremul unei singurătăţi chinuitoare. Cu toate că menirea ei este să ne scape de complexe şi frustrări, dar nu să le cultive, aşa cum se întâmplă atunci când o subestimăm.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu