Femei detestate
Cât de naive sunt acele femei care cred că bărbaţii le vor aprecia pentru sufletul bogat, inteligenţă, încredere şi solidaritate! Am văzut femei simpatice, deştepte, deosebite prin felul lor de a fi şi a gândi. Femei cu conţinut, pline de căldură şi afecţiune. Femei care-şi fac bine meseria şi sunt în stare să răstoarne şi munţii. Femei capabile să întreţină o discuţie inteligentă, şi alături de care un bărbat se simte onorat. Femei dispuse să fie un prieten fidel pentru bărbat şi să-l susţină în toate. Dar pentru că nu au bani, sau nu provin dintr-o familie cu un statut înalt în societate, sau deoarece circumstanţele în care au locuit şi au activat nu le-au permis să obţină statutul râvnit aceste femei, plăpânde prin natura lor, ajung într-un moment de disperare să –şi pună speranţa în vorbe dulci şi amăgitoare ale bărbatului.
Acesta reuşeşte să le câştige încrederea, fie prin promisiuni frumoase, ori să le inducă în eroare cu o atitudine mai specială. Până la urmă, din disperare sau afecţiune (cultivată prin autosugestie), dar şi în speranţa că bărbatul (pentru care obligatoriu manifestă simpatie şi respect) îi va întinde braţul său puternic femeia lasă descuiată uşa la iatac. El bineînţeles nu ezită să intre şi să o posede. Ea, spre deosebire de vampă şi târfă, i se dăruie sincer, cel puţin în acel moment. Ea se ataşează de el şi aşteaptă să fie tratată la fel cu căldură. Dar nu o primeşte. Nu are parte nici barem de prietenia şi braţul puternic de care atât de mult are nevoie. Bărbatul vine în budoar ori de câte ori poate să evadeze de nevastă, îi spune cât de frumoasă şi deosebită e şi cât de mult îi doreşte să fie fericită.
Din această categorie mai face parte un specimen de femeie, dar care spre deosebire de prima nu crede în vorbe şi nici în promisiuni. Comparativ cu prima, cea plăpândă, este dură şi face mereu doar ceea ce-i convine şi ce-i place, ceea ce de altfel i se reproşează. De regulă cei din jur o cataloghează ca fiind „o fire ciudată” şi „de neînţeles”. Ea, în unele cazuri, reprezintă o evoluţie a primului tip. Duritatea şi tupeul cu care „femeia ciudată” în anumite situaţii înfruntă un bărbat înfumurat, (care din motive subiective crede că totul îi este permis) nu au apărut pe loc gol. Dar indiferent, e vorba de „primul tip” sau „al doilea tip” de femeie, nici una dintre ele nu beneficiază de umărul puternic al bărbatului. Femeia plăpândă îşi schimbă tactica: „nu cred, până nu văd”! Femeia dură îşi întăreşte poziţiile: „suntem parteneri, colaborăm şi ne susţinem reciproc”! Tocmai de asta sunt detestate de bărbaţi.
Bărbaţii nu sunt interesaţi să ofere braţul lor unei femei care nu le aparţine şi nici de prietenia lor. Ei vor să le aibă în totalitate, să le trateze aşa cum le place şi să le inducă mereu în eroare – unica strategie de a le avea la îndemână. Ei nu le oferă nimic, în schimb iau totul de la ele. Şi atunci când femeia îi spune un „NU” tranşant, bărbatul se simte ofensat. Mai ales dacă tipul este curtat de personaje care sunt gata mereu să i se dăruiască.
El nu are nevoie de femei deştepte, tandre şi puternice, nici în calitate de soţie, amantă sau prietenă. Pe el îl plictiseşte o femeie care gândeşte şi se implică la fel de mult ca el, autoritară aidoma lui şi care tinde cu orice preţ să-l ajungă şi chiar să-l depăşească la capitolul succese. Este greu de apreciat destinul unor asemenea femei, care cu „braţele goale” şi nepregătite se iau la trântă cu bărbaţii. Fără îndoială, dacă ele îşi propun să-i învingă, vor reuşi, chiar dacă în prima şi a două rundă sunt „bătute măr”. Chiar şi atunci când pierd jocul ele au şanse mari să câştige bătălia dacă îşi doresc cu adevărat asta. Dar cu ce preţ?
Cursa în care s-au implicat (nu din capriciu, dar nici necesitatea de a-şi oferi siguranţă) este periculoasă şi consumă mult efort şi energie, atât de indispensabile pentru întreţinerea feminităţii. Ele pierd pentru totdeauna tandreţea şi gingăşia, ele uită cum e să fii femeie, cum e să iubeşti şi să fii iubită. Deşi cred că femeile ce tind „să lupte” cot la cot cu bărbaţii nu au cunoscut niciodată senzaţia de „ a fi femeie” şi nu au fost niciodată iubite.
Golul din suf let provocat de lipsa afecţiunii şi a căldurii masculine, şi nu în ultimul rând, trădările şi dezamăgirile în dragoste este cauza principală care le determină „să se îmbrace în zale şi să ia în mână scutul”, şi nicidecum curentul feminist. Rătăcirea pe „câmpul de luptă” reprezintă unica lor şansă de a-şi depăşi slăbiciunile şi frustrările şi de a deveni puternice. Cele mai bune lecţii de viaţă le oferă „lupta”, iar lupta adevărată o poţi însuşi doar pe ring.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu