Azi...Arthur Schopenhauer

1788: Arthur Schopenhauer, filosof german (d. 1860)

Filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinței" în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman.

Concepțiile lui Schopenhauer asupra literaturii și artei sunt o consecință directă a pesimismului său și a influenței filozofiei budiste. Voința este un impuls existențial care nu dă nici o satisfacție, dimpotrivă, creând permanent noi necesități ce nu pot fi în întregime satisfăcute, devine o sursă de suferință. De aceea nu poate exista o fericire de durată; viața este o vale a plângerii, plină de dureri. La un nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin negarea Voinței, care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".

În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în "milă" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi (Über die Grundlage der Moral, 1840). Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta budismului; tot astfel etica sa este impregnată de concepția budistă asupra lumii și de misticismul creștin.

*
* *
Nici celui bolnav nu-i foloseste un pat de aur, nici celui fara minte un noroc deosebit.

Nimic nu te fereste mai bine de plictiseala, care este flagelul vietii omanesti, decat bogatia spirituala.

Este o mare nebunie sa pierzi inauntru pentru a castiga in afara, adica sa renunti complet sau in mare parte la liniste, timp liber si neatarnare, in schimbul stralucirii, rangului, pompei,...

Unde duce gandirea fara experimentare, ne-a aratat evul mediu, insa secolul acesta e menit sa ne lase sa vedem unde duce experimentarea fara gandire si ce se alege din educatia tineretului care se margineste la fizica si chimie.

A citi inseamna a gandi cu un cap strain in locul celui propriu.