Florin Puca
văzut de
Florin Preda-Dochinoiu
Florin Pucă (n. 24 aprilie 1932, București - d. 23 februarie 1990) a fost un artist plastic, poet și actor român. A fost colaborator al mai multor scriitori, ale căror cărți le-a ilustrat, printre care pot fi numiți Gheorghe Pituț, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Ion Băieșu, Modest Morariu, Leonid Dimov, Constantin Marafet.
Autoportret
Filme de desene animate
Cale lungă (1976) (împreună cu regizorul Adrian Petringenaru). Film distins cu „Premiul ACIN” pentru grafică și cu „Diploma de Onoare” a Festivalului de la Salonic.
Grafica de Florin Puca
Filme (actor)
Toate pânzele sus (1976)
Mere roșii (1976)
Iancu Jianu, haiducul (1981)
„Poet” de alb cu mutră cărpănoasă, plete şi barbă neagră, născut (24 aprilie 1932) în tâmpla Bucureştiului şi-a fumat timpul, ilustrând versuri scrise pe coifuri de hârtie sau şerveţele.
Parodist remarcabil al propriei vieţi şi-a expus patima inventată a chipului în păcate frumoase de basm.
Si-a ruinat ideile la sânge, a fotografiat căderi şi a urcat scările în cerul oglindit în licori, în ciuda pădurilor despicate-n sprâncene.
Om cu soare la cap, Florin Pucă şi-a îmbătat îngerii ploştindu-i de albul hârtiei, răstălmăcind sincer rimele, sub jugul de nebun al eroului ( din ochiul de romaniţă al boului).
,,Retuşorul din Casa Scânteii” s-a vândut mai repede (dar nu cred că mai bine) decât toţi poeţii pe care i-a ilustrat, tăvălindu-şi geniul prin viaţă ca jarul prin vetrele de zlătari, inventând viziuni constructive rare, antiacademice, pentru Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Gheorghe Pituţ, Mircea Dinescu, Constantin Preda, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Gheorghe Istrate, Ion Baiesu, Modest Moraru, Constantin Marafet, Teodor Pâcă.
A răsfrânt lumina în povara sticlei, transformând spaţii comune în emoţii sacre. Si-a mulţumit ucenicii cu sirop de zmeură (pregătit după iluzii secrete) şi i-a mulţumit lui Modest Moraru că la ,,arătat cu degetul” oamenilor, punându-i nimb în caietul cu desene.
Unicat al sufletului omenesc, în planul creaţiei a repetat motive populare ca zborul, soarele, sfoara, raza, scara, lumânarea, scaunul, realizând o detaşare de timpul propriei interiorităţi ca un spectacol de nivel superior, unde actorii, decorul, sunetul se creează şi se contemplă în aceeaşi măsură.
Florin Pucă este artistul cu cea mai bogată imaginaţie din lume, timpul său liric amplificând misterul subtilului şi originalităţii. A realizat mii de lucrări, care aşteaptă să fie prinse într-o retrospectivă, ca un paradis de metafore terapeutice, pentru cine are ochi… de privit.. şi „fluturi iscoade.” .
Conştient că o să fie amintit din ce în ce mai rar, Florin Pucă a avut curajul să tresară prin somn spunând: „Voi mă veţi uita. Eu n-am să vă uit niciodată …”
P.S. După două decenii de călătorie pe – ACOLO, se zvoneşte că şi-a luat un poştalion (cu veşti din Bucureşti), nu-i mai tremură mâna, vinde desene sfinţilor pe-un sfanţ, are un toc alb şi o călimară de vodcă cu tuş (decupată dintr-o teza de doctorat), un cal (desenat) cu aripi, care ştie sa zboare şi din postura de martor, el priveşte spre pământ, repetând, regretând şi scuipând absolutul:
„Sunt un asasin!
M-am omorât prea devreme !
Trebuia să trăiesc 1 000 000…
Ca şi voi !
Duceţi-vă dracului ! ”
Autoportret
Filme de desene animate
Cale lungă (1976) (împreună cu regizorul Adrian Petringenaru). Film distins cu „Premiul ACIN” pentru grafică și cu „Diploma de Onoare” a Festivalului de la Salonic.
Grafica de Florin Puca
Filme (actor)
Toate pânzele sus (1976)
Mere roșii (1976)
Iancu Jianu, haiducul (1981)
„Poet” de alb cu mutră cărpănoasă, plete şi barbă neagră, născut (24 aprilie 1932) în tâmpla Bucureştiului şi-a fumat timpul, ilustrând versuri scrise pe coifuri de hârtie sau şerveţele.
Parodist remarcabil al propriei vieţi şi-a expus patima inventată a chipului în păcate frumoase de basm.
Si-a ruinat ideile la sânge, a fotografiat căderi şi a urcat scările în cerul oglindit în licori, în ciuda pădurilor despicate-n sprâncene.
Om cu soare la cap, Florin Pucă şi-a îmbătat îngerii ploştindu-i de albul hârtiei, răstălmăcind sincer rimele, sub jugul de nebun al eroului ( din ochiul de romaniţă al boului).
,,Retuşorul din Casa Scânteii” s-a vândut mai repede (dar nu cred că mai bine) decât toţi poeţii pe care i-a ilustrat, tăvălindu-şi geniul prin viaţă ca jarul prin vetrele de zlătari, inventând viziuni constructive rare, antiacademice, pentru Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Gheorghe Pituţ, Mircea Dinescu, Constantin Preda, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Gheorghe Istrate, Ion Baiesu, Modest Moraru, Constantin Marafet, Teodor Pâcă.
A răsfrânt lumina în povara sticlei, transformând spaţii comune în emoţii sacre. Si-a mulţumit ucenicii cu sirop de zmeură (pregătit după iluzii secrete) şi i-a mulţumit lui Modest Moraru că la ,,arătat cu degetul” oamenilor, punându-i nimb în caietul cu desene.
Unicat al sufletului omenesc, în planul creaţiei a repetat motive populare ca zborul, soarele, sfoara, raza, scara, lumânarea, scaunul, realizând o detaşare de timpul propriei interiorităţi ca un spectacol de nivel superior, unde actorii, decorul, sunetul se creează şi se contemplă în aceeaşi măsură.
Florin Pucă este artistul cu cea mai bogată imaginaţie din lume, timpul său liric amplificând misterul subtilului şi originalităţii. A realizat mii de lucrări, care aşteaptă să fie prinse într-o retrospectivă, ca un paradis de metafore terapeutice, pentru cine are ochi… de privit.. şi „fluturi iscoade.” .
Conştient că o să fie amintit din ce în ce mai rar, Florin Pucă a avut curajul să tresară prin somn spunând: „Voi mă veţi uita. Eu n-am să vă uit niciodată …”
P.S. După două decenii de călătorie pe – ACOLO, se zvoneşte că şi-a luat un poştalion (cu veşti din Bucureşti), nu-i mai tremură mâna, vinde desene sfinţilor pe-un sfanţ, are un toc alb şi o călimară de vodcă cu tuş (decupată dintr-o teza de doctorat), un cal (desenat) cu aripi, care ştie sa zboare şi din postura de martor, el priveşte spre pământ, repetând, regretând şi scuipând absolutul:
„Sunt un asasin!
M-am omorât prea devreme !
Trebuia să trăiesc 1 000 000…
Ca şi voi !
Duceţi-vă dracului ! ”
Gheorghe Pitut, Ion Lancranjan, Petre Tutea si Florin Puca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu