Autor Alexe Rau
Din cartea de rondeluri UNILUCONUL, Chișinău,1997
COPAC STRĂVECHI
Copac străvechi, tata de geluiește
Surcele-vârste ies an după an
Lucrează plânge și ne povestește
Istoria trecând-o prin fugan
Bunelu-n casă mama îl bocește
Că-i din străvechea viță de lărgean
Ce-a pus copacul de se geluiește
Trecându-și în surcele vârste ani
Sicriu-i gata Tata se-odihnește
El sprijinit-a greul cel fugan
De pomul pus de bunu-acum mulți ani
Ne cheamă lângă el ne povestește
Cum orice pom cândva se geluiește
ACEST COPAC TĂCUT
Acest copac tăcut îmi este frate
Căci el din trupul tatei – răsărit
Iar de există viață după moarte
El poate fi chiar tata înfrunzit
Către mormânt venit-am de departe
Și când o floare-n păr mi s-a-ncâlcit
Am zis că-acest copac îmi este frate
Căci el din trupul tatei-a răsărit
Iar trupul tatei cel atins de moarte
Tot într-un pom fu pus la odihnit
Trăim sub florile pomului frate
Iar pomul-tată casă ni-e-n pământ
Acest copac tăcut îmi este frate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu