cântă tăcerea prin linul de ape
înalt semn de-ntrebare
e gâtul lebedelor care
au venit în mine să-noate
și-mi cântă mut în plutire
tăceri înalte și joase
timpul în mine își coase
gând de dansat în murire
mă beau lebăda albă și neagră
nu pot penajul să-l ud
trupu-n mlaștini l-ascund
tăcerea-mi rămâne întreagă
cuvinte mute, sunete surde
s-au încâlcit în timpanele mele
pânză păianjen și-otravă de stele
le sufocă în gânduri absurde
un țipăt de moarte tăcerea ascunde
solitudinea demnă mă învelește
doar dor de iubire în mine mai crește
prin el trec lebede de-ntrebări profunde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu