Pasul între erou, mare descoperitor și cel de deschizător al drumului pentru comerț cu sclavi, al ravagiilor pricinuite de boli locuitorilor din regiunea Caraibilor
Cristofor Columb, în italiană Cristoforo Colombo, în spaniolă Crisobal Colon (n. 1451 la Genua, Italia - m. 1506 la Vallandolid, Spania) a fost căpitan de vas, și amiral, călătoriile lui transatlantice (1492-1493, 1493-1496, 1498-1500 și 1502-1504) însemnând începutul explorării, exploatării și colonizării Americilor de către europeni.
Prima călătorie, cea la care ne referim acum, a pornit în aventura descoperirii Lumii Noi (la care doar vikingii cu Leif Eriksson o mai vizitase cu cinci secole mai devreme) cu o mică flotă formată din corăbiile Niña, Pinta și Santa Maria la 3 august 1492. Amiralul Cristofor Columb a ales să evite alizeele din zona Azorelor (care zădărniciseră multe expediții anterioare) și a optat pentru traseul mai sudic, către insulele Canare, dincolo de nord-vestul Africii, punându-și nădejdea în de vânturile de nord-vest, mizând la întoarcere pe cele dinspre vest. Timp de o lună flota a staționat în Canare pornind din nou în larg din San Sebastian, pe 6 septembrie. Restul lunii septembrie și începutul lunii octombrie marinarii nu au văzut pământ, decât în câteva rânduri vegetație plutitoare și păsări exotice, semne că uscatul nu puteau fi prea departe. Totuși, cu fiecare zi ce trecea, echipajul își pierdea răbdarea, se plângea că perioada vânturilor prielnice e pe trecute, iar proviziile nu le vor mai ajunge în cazul unei reîntoarceri forțate. Abia pe 12 octombrie cei de pe corabia Niña (pe care se afla și Columb) au zărit pământ. Și azi sunt dispute cu privire la insula primei acostări din Caraibe, pentru San Savador sau Watling mizând ce-i mai mulți, dar și pentru Samana Cay, Rum Cay, Plana Cay, Turks sau Caicos, mult mai puțini. Oricum, aici nu corăbiile nu au rămas mult timp aici, Columb precipitându-se să avanseze spre Cipango sau Cipangu (după părerea sa greșită, pentru că ajunsese în Cuba, nu în Japonia cum inițial credea) unde a a și acostat pe 28 octombrie. Când a înțeles că greșește, pe 5 decembrie, a făcut cale întoarsă către sud-est, ratând prin această decizie să pună piciorul pe teritoriul Floridei. Pe 6 decembrie, vânturi potrivnice au purtat flota către insula pe care localnicii taino o numeau Ayti (Haiti), pe care Columb (care presupunea că se află pe bogata insulă Cipango, ori chiar în regatul biblic Saba, despre care legendele spuneau că fusese adusă comoara regelui Solomon din Ierusalim) a rebotezat-o La Isla Española (Hispaniola).
A pornit înapoi spre Spania pe 16 ianuarie 1493, după ce a ridicat o fortificație pe coasta nordică a insulei, La Novilad, a lăsat în urmă 39 din oamenii săi să o păzească până ce se va reîntoarce și a pierdut în urma unei avarieri accidentale nava Santa Maria. A ajuns la destinația dorită după o călătorie de coșmar la 15 martie 1493.
Din această primă călătorie se reține:
- Columb a avut de înfruntat numeroase situații contradictorii pe care, în ciuda stăruințelor, nu a reușit să le țină sub control (înclinațiile sale religioase, chiar mistice, erau incompatibile cu spiritu liber pe care îl pretindea comerțul, concurența, colonizarea; a adoptat o conducere autocratică, asociată cu solemnități religioasă - ceea ce i-a atras numeroși dușmani);
- hotărât să lase o impresie cât mai bună suveranilor săi (năzuind să primească drept recunoștință corăbii și parte din bogățiile și prada umană cu care venise), Columb nu a ezitat să apeleze la jafuri, răpiri, violențe, excese, torpilându-și singur temeiul moral al intențiilor, imaginea de a fi purtător al voinței divine;
- la Curtea Spaniei inamicii lui Columb, parte din ei însoțitori în expediție, pentru că nu era spaniol, resuscitau îndoielile latente privitoare la loialitatea sa.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu