condorul ridicat în zare
de pe înalţii Cordilieri
voia să vadă dacă-n soare
se-ascund sau nu se-ascund tăceri
urca purtat de aspre vânturi
apoi plutea pe calde unde
pândind ca primele cuvânturi
din stea pornite să-l inunde
s-a ridicat chiar peste nouri
unde şi aerul dispare
şi rătăcit printre halouri
a dat să prindă glas din soare
soseau săgeţile din astrul
ce-avea căldură şi mărire
şi inundau tăcut albastrul
cu un potop de strălucire
dar nici un sunet nu răsare
purtat de raza de lumină
priveşte înc`odată-n zare
şi zboară-apoi pe calea-i lină
în rotocoale largi cât lumea
s-a pogorât pe vârf de munte
păstrând uimiri despre minunea
ce ajunsese să-l încânte
abia târziu în prag de seară
îi spuse puiului că ieri
a auzit întâia oară
clar, ale soarelui tăceri
13 Noiembrie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu