Viziunea îngerului blând,
venind din cer ca să se-nchine,
ne stăruie mereu în gând,
că toți sperăm să fie bine…
Viziunea cu Iisus jertfit,
crucificat de dor de noi
când nu iubeam ce-i de iubit,
când pustiiți eram și goi…
Prezentul – cu noi răstigniți
între-ntuneric și lumină,
de vechi păcate răvășiți,
cu remușcări, învinși de vină,
ne pune iară față-n față,
îngenuncheați de neuitare,
de tot ce mai iubim în viață,
de multe semne de-ntrebare,
de rătăcirea-n spațiu-timp
(ce către-o Cale nu ne scoate,
ci ne menține-n labirint
cuget liber să ne poarte),
ne decantează-n zi de Paște
(o primăvară de-nceput
când totu-n jur din nou renaște
din ce-a murit, din ce-a trecut),
și ni-L aduce ca reper
pe Fiul Domnului, Iisus,
ce s-a-nălțat din morți la cer,
de moarte, El, mult mai presus…
Viziunea cu Golgota Sa,
supliciul Lui, coșmar în noi…
Acolo unde-i El, e casa
ce-a pregătit-o pentru-Apoi…
„A înviat Hristos din morți!”
Minune (că ne-am tot rugat)
și mântuire pentru toți:
„E-adevărat! E-adevărat!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu