Lui Edgar Allan Poe i-a fost frică de întuneric in timpul vieţii. Poate că unul dintre motivele pentru aceasta teamă a fost că, în copilărie, viitorul scriitor a invatat si ... la cimitir. Şcoala pe care a urmat-o a fost atât de săraca încât manualele pentru copii nu au putut fi cumpărate. Sharpie, profesor de matematica, efectua cursurile la un cimitir din apropiere, printre morminte. Fiecare elev isi alegea mormântul său şi apoi număra câţi ani a trăit decedatul, scăzând din data decesului, data de naştere. El a crescut şi a dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinară.
Sunt câteva din povestirile lui Edgar Allan Poe care au forțat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieții și ale morții într-o sinteză halucinantă, o viziune ce dă valoare simbolică unor proiecții maladive ale lumii reale.
„Pe un mormânt, un rozmarin
RăspundețiȘtergereÎşi pleacă faţa spre un crin;
Defuncta, muceda ruină
Cu piept înceţoşat suspină.
Dar jos, ce dormitează jos,
Greu adâncit, misterios?”
(Edgar Allan Poe - Adormita (The Sleeper))
10 mai, ziua regelui http://youtu.be/2HlAoRdyj-8
RăspundețiȘtergere