Ultimul anotimp

o să tac

despre toate cele ce-am spus


cuvintele-n stoluri se duc spre apus

eu o să zac


anotimpul tăcerii mi s-a-ntrupat

nu pot să plâng de durere

nu pot să râd în plăcere


anotimpul plecării nu s-a-ndurat


liniștea crește din mine

o livadă lipsită de rod


trecut-au prin ultime zile

pâlc de cuvinte de dor


o să mor

despre toate cele trăite


se culcă în mine ispite mă dor


anotimpul s-a oprit ca roata ruletei

pe numărul meu


palatul de viață se preface-n bordei


râul se strânge în defileu

de stânci se fac praf bărci de idei


în piele-mi apare un nou imprimeu


e timpul

e locul


se simte din cer anotimpul

în pământ se vădește sorocul


mi se pierde-n oglindă și chipul


astăzi mă duc

cu toate cele făcute


faptele-n piatre-mi sunt așternute

pe ele mă culc