timpul lent deșiră a vieții lungă haină
rânduri-rânduri istoriile se-aștern
se surpă și se-nalță întreaga lumii faimă
înconjurată tainic de un mister etern
pe malul existenței pe-o margine de lut
sunt încrustate drame-n nisip de efemer
din ceruri colb de clipe se lasă-ne-ntrerupt
în aburi de căldură în tencuieli de ger
reconstruiește timpul forme noi de viață
un univers de taină un cosmos de-ntrebări
inventând destine pe plaje de speranță
din aștri pentru vise făcând somptuoase gări
acest tablou feeric de umbre și lumini
de spațiu-n expansiune de timp care tot trece
deși există astfel n-ar exista-n genuni
de n-ar fi Omul care îl simte îl percepe
Dar omul-copil
RăspundețiȘtergereCu destin labil?
În zilele acestea omul-ideal pare dispărut. :(