Bazilica Sacré-Cœur din Paris

Daniel Roth Three improvisations at the Sacré Coeur Basilica, Paris

16 10.1919: Este sfințită Bazilica Sacré-Cœur din Paris, construită în perioada 1875-1914

Sacre Coeur mai este denumită şi “castelul alb din cer” iar drumul către bazilică ce veghează de la înălţime cartierul Montmartre este asemănat de unii cu ascensiunea către Rai. 

Confesiune: româno-catolică 
Ctitor: Paul Abadieal 
Tip: bazilică minoră 
Anul sfinţirii: secolul al IXX-lea 
Stil arhitectonic: romanic şi bizantin 
Înălţime maximă: 83 metri 

Bazilica a fost construită din travertin, roca poroasă de calcar 

Clopotul de Savoyarde cu un diametru de 3 metri şi o greutate de 18,835 kg – este cel mai mare clopot din Franţa. 

Mozaicul din interior, proiectat de Luc-Olivier Merson (1922), reprezintă Inima Sfântă a lui Christos adorată de Fecioara Maria şi Ioana D’Arc. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Isus răstignit. 

Cripta de la Sacre-Coeur adăposteşte statui reprezentând Sfinţi şi o relicvă despre care se crede că ar fi chiar Inima Sfânta (Sacre-Coeur) a lui Christos. 

Domul bazilicii, este al doilea punct de observaţie ca înălţime din Paris, după Turnul Eiffel. 

Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite. 

Porticul cu trei arcade este vegheat de două statui de bronz, ambele ecvestre, ale Ioanei d’Arc şi a Regelui Sfânt Louis al IX-lea. 

Construcţia bisericii Sacré Coeur a început pe 16 Iunie 1875 în stil româno-bizantin sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie al cărui proiect a surclasat cele 78 de proiecte concurente. În 1884, Abadie moare, construcţia fiind continuată pe mai departe de Honoré Daumet, timp de doi ani, apoi de Jean-Charles Laisné, în perioada 1886-1891, de Henri-Pierre-Marie Rauline, între 1891 şi 1904, de Lucien Magne, între 1904-1916, şi de Jean-Louis Hulot, în perioada 1916-1924. 

Dealul Montmartre în partea nordică a Parisului se ridică 129 de metri peste nivelul marii şi este locul în care Sf. Dionisie primul episcop al Parisului a suferit moartea martirică. O mare mănăstire benedictină a ocupat până la revoluţia din 1789 întregul deal. Revoluţionarii francezi au distrus mănăstirea şi au ghilotinat toate măicuţele. Ca răspuns la înfrângerea suferită în războiul franco-german, Alexandre Legentil şi Hubert Rohault de Fleury au hotărât să dea un răspuns spiritual dezastrului politico-militar în care se află Franţa şi să construiască o catedrala dedicată Cultului Inimii lui Hristos în semn de pocăinţă pentru păcatele comise.