Sărutul din întuneric de Valeriu Gherghel

Imaginea reproduce un tablou de Vermeer de Delft (1632-1675) Bărbat și femeie (detaliu) Brâncuşi are o scultură perfect indecentă. Sculptura se numeşte “Sărutul” şi înfăţişează un cuplu îmbăţişat. Mulţi milionari ar dori să posede statuia. Dar există, pesemne, şi procurori care ar dori s-o distrugă imediat. Unul dintre ei se numeşte Poonam Chand Bhandari. Chestie de morală şi de gust… Lumea , iată, e într-o stare de profundă uimire. S-a acoperit de o pudică paloare. Nu spun o noutate. Încă Blaise Pascal constatase fără milă într-una din cugetările sale (dacă nu va fi fiind cumva constatarea lui Montaigne): ceea ce e adevăr în regatul Franţei, unde pînă şi regele e chel, e minciună dincolo de Pirinei. Ceea ce e permis aici, e prohibit dincolo. Ceea ce pot face Eva şi Adam în Eden, nu mai pot face în afara grădinii Edenului. Binele şi răul îşi schimbă în permanenţă măştile. Dar să vin la concret şi să dau un exemplu. Populaţia globului s-a extaziat acum câțiva ani cînd, în nordul Italiei, s-a descoperit un mormînt vechi de mai bine de cinci milenii. În zisul mormînt, un cuplu îmbrăţişat! Arheologul Elena Menotti, şefa echipei care a făcut descoperirea, a mărturisit presei (şi, prin intermediul presei, întregii lumi profund emoţionate): “Pînă în prezent nu s-a descoperit nici un mormînt datînd din neolitic, în care să fie îngropate două persoane şi cu atît mai puţin doi oameni care se îmbrăţişează”. Presa a oferit curioşilor şi o poză. În rama pozei, se pot observa cu maximă claritate două schelete cuprinse într-o îmbrăţişare eternă. Faţă către faţă, rost către rost, iubire către iubire, amant către amantă. O iubire eternă şi fierbinte precum cea evocată în Cîntarea cîntărilor din Biblie. Dar ceea ce era moral acum cinci mii de ani, e o insultă astăzi. Îmbrăţişarea de odinioară sugera puritatea şi abstinenţa. Îmbrăţişarea de astăzi a devenit în ochii noştri de-a dreptul obscenă. O altă ştire ne informează că la un bal de binefacere, petrecut în New Delhi, actorul Richard Gere şi-a permis să sărute în public o actriţă din India, pre numele ei Shilpa Shetty. Între noi fie vorba, Shilpa nu arată deloc rău. Mulţimea din Jaipur s-a mîniat, totuşi, a ieşit furioasă pe străzi, unde “a ars fotografii ale actorului şi chiar ale lui Shetty. Localnicii consideră gestul ca un afront adus culturii indiene”. În ţara lui Gandhi, sărutul în public e strict interzis. Procurorul Poonam Chand Bhandari a chemat-o, aşadar, pe actriţă în justiţie şi a ordonat arestarea imediată a numitului Richard Gere, actor pornograf şi infractor. Oriunde s-ar afla. De fapt, actorul nu făcea decît să parodieze nişte mişcări exersate şi în filmul din 2004, “Să dansăm?” (“Shall We Dance?”) în care partenera efuziunilor sale e cîntăreaţa Jennifer Lopez. Nu mai pun la socoteală scopul balului: să strîngă fonduri pentru lupta împotriva HIV. Mă întorc la constatarea amară a lui Pascal. Ceea ce era permis până şi morţilor din neolitic, nu mai este permis în ceasul de față nici viilor. Morala depinde de longitudine. Nil admirari, spunea poetul latin: să nu te mai miri de nimic. Valeriu Gherghel filosofiatis