De ce sînt incendiate bibliotecile? de Valeriu Gherghel

O imagine despre destinul mereu ameninţat şi precar al bibliotecilor ne putem face dintr-o însemnare a lui Aulus Gellius (Noctes atticae, VII: 17). Aulus Gellius a trăit pe la anii 150-200 după Christos... În treacăt fie zis, nota lui Aulus Gellius este cea mai veche menţiune cu privire la o bibliotecă publică: „un mare număr de cărţi, cam 700.000, au fost fie strînse, fie scrise la ordinele regilor Ptolemei, în Egipt [în oraşul Alexandria]. Dar în primul război contra Alexandriei, pe cînd poporul era jefuit [de soldaţii romani], toate aceste opere au fost incendiate din întîmplare de trupele auxiliare, fără ca acestea să fi primit ordin pentru astfel de faptă”. Desigur, istoria precisă a bibliotecii din Alexandria nu e cunoscută în amănunțime. Se cunoaște, în schimb, numele unor bibliotecari: Demetrios din Phaleron, Eratostene, Zenodot din Efes, Aristarh... Poetul Calimah a alcătuit un catalog al bibliotecii. În ceea ce priveşte numărul cărţilor, cifra dată de Aulus Gellius nu e confirmată de alte mărturii. Seneca, în De tranquillitate animi, 9, citează un loc din cronica lui Titus Livius, unde se afirmă că biblioteca nu cuprindea decît 400.000 de cărţi. Alţii au vorbit însă de un milion de titluri... Aș observa că Seneca nu a privit cu simpatie bibliotecile. Înțeleptul, dacă e cu adevărat înțelept, se mulțumește cu lectura atentă a cîtorva titluri, nu cu o mulțime. Biblioteca din Alexandria, continuă Seneca, era doar lux și ostentație... Imensa bibliotecă a fost adăpostită în două clădiri din Alexandria: în aşa-numitul Museon şi în palatul Serapeum. Nu se știe precis cine a distrus-o. În pasajul citat mai sus, Aulus Gellius vorbește de trupele lui Caesar și de un incendiu izbucnit întîmplător. Alții au pus distrugerea bibliotecii pe seama califului Omar (581-664) care ar fi raționat astfel: dacă lucrările din bibliotecă nu spun lucruri diferite de ceea ce afirmă Coranul, sînt inutile, fiindcă nu fac decît să repete învățătura din Carte; dacă spun lucruri diferite, chiar opuse, ele sînt dăunătoare, fiindcă tot ceea ce contrazice Coranul e nociv. Și într-un caz, și în celălalt, biblioteca se cuvine a fi distrusă. În fine, ipoteza cea mai probabilă susține că biblioteca din Alexandria a fost arsă, în secolul al V-lea, de creștini (e menționat numele episcopului Theofil), pentru motivul că adăpostea cărți păgîne. Dacă episcopul Theofil a poruncit distrugerea bibliotecii, cu siguranță el nu a gîndit altfel decît califul Omar. În încheiere, aș menționa o carte recentă despre tentația de a da foc bibliotecilor. Aparține istoricului Lucien X. Polastron și e intitulată Livres en feu. Histoire de la destruction sans fin des bibliothèques. A apărut la editura Gallimard anul trecut. Polastron constată un fapt interesant: acolo unde există cărţi multe, acolo apare şi gîndul distrugerii lor. Cărţile par, adesea, subversive, periculoase, nocive, inutile. Din fericire, astăzi privim bibliotecile cu mai multă bunăvoință: sînt inocente și, fără nici o discuție, folositoare. Valeriu Gherghel N. A. Imaginea care introduce aceasta nota e o miniatura dintr-un manuscris medieval (care s-a păsdtrat!). Mai mult aici