Georg Wilhelm Friedrich Hegel

1831 - A murit Georg Wilhelm Friedrich Hegel, clasic al filosofiei germane (“Logica”, “Fenomenologia spiritului”) (n.27.08.1770).

Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Litografie. Prima jumătate a secolului al XIX-lea.



Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.

Fondator al hegelianismului

Interese principale:
logică, filozofia istoriei, estetică, religie, metafizică, epistemologie, științe politice

Idei importante
idealism absolut, dialectică

Influențe
Aristotel, Anselm, Descartes, Goethe, Spinoza, Rousseau, Boehme, Kant, Fichte, Schelling

A influențat
Feuerbach, Marx, Engels, Bauer, Bradley, Lenin, Troțki, Heidegger, Sartre, Barth, Küng, Habermas, Gadamer

După moartea lui Hegel, discipolii lui s-au divizat în două tabere. Hegelianii de "dreapta" erau grupați în corpul universitar din Berlin și reprezentau conservatismul politic al epocii de restaurație după căderea lui Napoleon. "Stânga", cunoscută și ca "Tinerii Hegeliani", interpretau filozofia lui Hegel în sens revoluționar, preconizând ateismul în religie și democrația liberală în politică. Dintre aceștia sunt de menționat Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner și - mai ales - Karl Marx. La Marx, idealismul este transformat în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia luptei de clasă, la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă.

Operele principale

Phänomenologie des Geistes ("Fenomenologia spiritului", 1807)
Wissenschaft der Logik ("Știința logicei", 1812/1816)
Enzyklopädie de philosiphischen Wissenschaften ("Enciclopedia științelor filozofice", 1817-1930
Grundlinien der Philosophie des Rechts ("Bazele filozofiei dreptului", 1819)
Vorlesungen über die Ästhetik ("Prelegeri despre estetică", 1817-1829)
Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte ("Prelegeri de filozofie a istoriei", 1822-1831)

Hegel în "Despre artă şi poezie"


Nu reprezentarea ca atare, ci imaginaţia artistică este aceea care face ca un conţinut oarecare să fie poetic, anume când imaginaţia îl prinde pe acesta în aşa fel, încât, în loc să se înfăţişeze în figură arhitectonică, sculptural plastică ori picturală sau să răsune ca ton muzical, el se lasă comunicat în vorbire, în cuvinte şi în potrivirea lor laolaltă, potrivire frumoasă ca expresie vorbită.
Hegel în Despre artă şi poezie, Poezia

Sculptura în general pune în evidenţă minunea care constă în faptul că spiritul se încorporează în ceea ce este cu totul material, prelucrând această exterioritate în aşa fel, încât el îşi devine prezent lui însuşi în ea şi îşi recunoaşte în ea figura adecvată propriului său interior.
Hegel în Despre artă şi poezie, Sculptura

Arta n-ar putea să reprezinte Spiritul fără a-i aduce un prejudiciu.
Hegel în Prelegeri de istorie a filosofiei

Muzica se adresează interiorităţii subiective celei mai intime ca atare; ea este arta afectivităţii care acţionează nemijlocit asupra sentimentului însuşi.
Hegel în Despre artă şi poezie, Muzica

Actorul trebuie să fie oarecum instrumentul pe care cântă autorul, un burete care absoarbe toate culorile şi le redă nemodificate.
Hegel în Despre artă şi poezie, Drama ca operă de artă poetică

Opera de artă... este în chip esenţial o întrebare, un cuvânt adresat inimii care-i răspunde, un apel către suflete şi spirite.
Hegel în Despre artă şi poezie, Sistemul diferitelor arte

Nimic grandios în lume nu s-a realizat fără pasiune.
citat din Hegel