Secretul lui Nestor Grigori de Valeriu Gherghel

Magic duduk O ştire zguduitoare a mişcat nu cu mult timp în urmă planeta. În Ucraina vieţuieşte un bărbat ajuns cu bine, zice el, la vîrsta de 116 ani. Un atare specimen e în stare a revoluţiona medicina şi a-i face melancolici pe medici. Oricît s-ar strădui ei, medicii, cîte un longeviv (sprinten la minte şi ager la trup) scapă oricărei tentative de asasinat. Care va fi fiind oare secretul lui Grigori Nestor? Cu o locvacitate demnă de admiraţia oricărui parlamentar, păstorul de capre Nestor Grigori a explicat miracolul astfel. Întîi şi întîi, vîrsta sa matusalemică se dumireşte prin urmarea cu sfinţenie a poruncilor evanghelice. Zice, în Predica de pe munte, Iisus Christos: “Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri… Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvîrşeşti adulter. Eu însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvîrşit adulter cu ea în inima lui…” (Matei, 5: 12, 27-28). Păstorul Grigori nu numai că nu a săvîrşit adulter (unde să găseşti o femeie în creierul munţilor?), dar a evitat cu sfinţenie orice atingere (impură) a femeii, după următoarea filosofie sănătoasă. Citez: “Sînt un om foarte religios, iar Biserica spune să nu faci sex înainte de căsătorie. Cum nu am avut niciodată o soţie, n-am avut parte de sex pînă acum. Oamenii necăsătoriţi trăiesc mai mult. Cei căsătoriţi se ceartă mereu, iar acest lucru nu e bun pentru sănătate. Acesta e motivul pentru care am trăit atît. În plus, n-am fost niciodată un om curios. Cei care ştiu prea multe sfîrşesc rău. Mai bine să rămîi prost şi să nu ştii nimic”. Vă îndemn să reţineţi acest adagiu: “Mai bine să rămîi prost şi să nu ştii nimic”! Alături de păstrarea castităţii, acesta e al doilea motiv al longevităţii lui Grigori: ignoranţa! Dar cum te poţi păstra într-o asemnea stare adamică, în epoca universităţilor de stat şi private, în epoca Internetului şi a generalizării învăţămîntului de zece ani? Nimic mai simplu, dacă urmăm exemplul bunului păstor. Nestor Grigori a vizitat şcoala numai de două ori, în scopul de a învăţa să-şi scrie numele. E, desigur, un scop minimal (şi înălţător!). Alţii merg la colegiu pentru integrale, radicali, viscere şi algoritmi. Pentru diplome şi patalamale. Din trufie, vasăzică. Grigori numai pentru a învăţa să-şi pună numele în josul foii. Rămîne totuşi un mister adînc străduinţa lui de a deprinde buchea şi dificilul talent de a-ţi grafia numele. La ce i-o fi trebuit să ştie cum se scrie Nestor Grigori? Care a fost folosul acestei sforţări mintale? Ignoramus… Aşadar, respect faţă de litera Evangheliilor, evitarea stresului, ignoranţa deplină… Dar la mijloc este şi o idee. Anume: ideea că scopul vieţii noastre este viaţa însăşi, că nu putem avea un scop mai înalt decît acela de a adăuga anilor trăiţi de bine-de rău alţi şi alţi ani. Cred totuşi că o viaţă fără lumina spiritului nu înseamnă mare lucru. Ba chiar, dacă ne gîndim bine, nu înseamnă nimic! Prin urmare, păstorul de capre Nestor Grigori nu a auzit nici de Aristotel, nici de Shakespeare, nici de Milton, nici de Kafka, nici de Eminescu, nici de Heidegger. N-a citit Cîntarea cîntărilor, deşi acolo e vorba şi de un păstor cu pîntecele ca o “lespede de fildeş”, cu şoldurile ca nişte “columne de alabastru”, cu buclele părului ca “teaca florilor de curmal”. Păstorul de capre s-a mulţumit să scrijelească coaja brazilor cu preţiosul lui nume: “Nestor Grigori”. În ceea ce mă priveşte, refuz pur şi simplu să accept acest curios ideal. Valeriu Gherghel N. A. Imaginea reproduce o miniatura dintr-un bestiariu medieval... Cititi mai mult aici