Castelul Bran – aprox. 1920
1920: Consiliul orășenesc al orașului Brașov a donat Castelul Bran Reginei Maria a României, ca semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Această decizie a salvat practic viața castelului a cărui stare de degradare, la momentul preluării de către regină, era destul de avansată. Regina a dispus restaurarea castelului și transformarea lui într-o reședință de vară, lucrările executându-se sub conducerea arhitectului șef al curții regale, Karel Liman, arhitectul ceh care lucrase și la castelele Peleș și Pelișor. Au fost adăugate Marie47două turnuri, sobele și vetrele din castel au devenit bran 2cămine, gurile de tragere au devenit ferestre, castelul a fost dotat cu ascensor și conexiune telefonică. Pentru alimentarea cu apă a fost săpată în curtea castelului o fântână cu o adâncime de 57 de m. În 1932 a fost construită o centrală cu turbină electrică cu ajutorul căreia a fost introdus curentul electric în castel dar și în localitățile învecinatre: Bran, Șimon, Moeciu.
Au fost construite o casă de ceai din bârne de lemn, o casă de musafiri, din piatră, o bisericuță de lemn, casele copiilor și locuințe pentru personal. Între castel și casa de ceai – dotată cu mobilier din lemn de brad ars și folosită pentru recepții – a fost montat un funicular care făcea legătura cu bucătăria castelului pentru a facilita transportul produselor servite oaspeților.
În castel camerele au fost amenajate după gustul rafinat al Reginei, îndulcindu-se astfel rigiditatea fostei citadele militare. Au apărut “Sala Mare” (sufrageria decorată în stilul renasterii germane), “Salonul Galben”, “Salonul de Muzica”, “Biblioteca”, “Odaia Tiroleză” (a regelui Carol al II-lea). În castel a fost, de asemenea, amenajată o capelă a cărei pictură a fost realizată în 1927 de pictorul Arthur Verona (și în care, după moartea Reginei, Principesa Ileana, moștenitoarea Branului, a adus rămășițele pământești fratelui său mai mic, Mircea, care murise la vârsta de trei ani, de febră tifoidă, în 1916).
Regina Maria la Bran in costum alb si cruce pe piept În împrejurimile castelului a fost amenajat un parc în stil englez, cu flori aduse de la florariile din Codlea, cu sere dotate cu calorifere, cu pomi fructiferi, dar și cu un lac populat cu pastrăvi și lebede. În perioada Reginei Maria, Branul a cunoscut perioada sa de glorie. Regina a iubit castelul care împreună cu castelul de la Balcic, i-a fost reședința cea mai dragă. S-a implicat în viața sătenilor, făcând tot ce i-a stat în putință ca să ajute satele învecinate și pe locuitorii lor, memoria ei fiind încă vie prin aceste locuri.
“Branul – îsi amintea regina – însemnă un nou câmp de lucru, chemarea la viață a unui nou vis de frumusețe. Ajutată de un batrân arhitect de încredere, tot așa de însuflețit ca și mine, am început să dau viață zidurilor moarte, să dau suflet vechei cetăți care nu trăise niciodată într-adevar. Am trezit-o din lunga toropeală, am făcut dintr-un lucru orb, un cămin cu ochi mulți privind peste lume. Adormită, depărtată, neajunsă cum era, nu s-a lăsat mai puțin să fie schimbată într-o locuință tihnită și placută”stelian-tanase
Regina Maria la Bran – aprox. 1930
M. S. Regina Maria Castelul Bran Postcard
Foto Guggenberger Mairovits, Sibiu
Odaia de lucru a Reginei Maria, Castelul Bran
Ottilia Michail Otetelesanu artist al Casei Regale
Dormitorul Reginei Maria - Castelul Bran
Dormitorul este descris de către regina Maria, în cele mai mici detalii: Am dormit de minune în micul dormitor adorabil pe care-l iubesc, cu plafonul lui boltit şi scund, cu ferestrele sale cu nişe adânci, cu frumosul covor chinezesc albastru, cu fantasticele icoane vechi, cu piesele de broderie, cu mobilierul rustic şi obiectele deosebite, sculptate în lemn, cu interesantele sale exemplare de vase vechi de pământ şi argintărie, cu cele două ferestre perforate în marmură din Grecia, cu şemineul de o formă aparte, care încălzeşte atât de bine, şi cu frumosul meu călugăr din lemn pe piedestalul lui vechi de piatră, de pe capitelul unei coloane, care străjuieşte totul. Nu ar putea exista o cămăruţă mai armonioasă şi mai neobişnuită. Patul meu este spaţios şi confortabil, scund, pur şi simplu o imensă somieră cu saltea pusă pe podea. În partea din faţă a patului am pus o tăblie frumoasă cu încrustaţii, pe care o am de la Muzeul Britanic, o piesă de sculptură indiană. În timpul zilei, o minunată cuvertură veche italiană, brodată toată în culori palide, pe un fond maro şi auriu, acoperă patul care devine o canapea plină cu perne de catifea în tonuri palide, care se armonizează perfect cu restul. Pe peretele de la capul patului este o mică nişă, unde se află o icoană veche a Fecioarei (un mic triptic) şi o colecţie de cărţi mici. Această cameră minunată este lată şi ajungi la ea urcând mai multe scări şi trecând printr-un antreu dublu.
Cea mai mare incăpere a castelului Bran,
salonul de muzică şi biblioteca reginei Maria,
a fost amenajată într-un vechi pod al cetăţii,
după planurile arhitectului şef al Curţii Regale, Karel Liman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu