În noiembrie 2009, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat ziua de 18 iulie (ziua lui de naștere) drept Ziua Mandela.
Premiul Nobel pentru Pace (1993)
“Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”
*
"Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu."
*
„Tot timpul par imposibile lucrurile până ce le realizăm.”
*
Mandela a promovat pacea, iertarea si unificarea rasiala. Si-a dedicat o mare parte din viata in scopuri umanitare. Iata 8 citate despre leadership, curaj si succes din partea lui Nelson Mandela.
*
"Un barbat curajos nu este cel care nu simte teama, ci acela care cucereste teama".
*
"Cea mai mare reusita a vietii nu consta in faptul ca nu am cazut niciodata, ci in faptul ca ne-am ridicat de fiecare data, dupa ce am cazut".
*
"Un lider adevarat se foloseste de toate elementele, indiferent de nivelul de simbolism si sensibilitate, pentru a se asigura ca la sfarsitul unei dezbateri vom fi mai puternici si mai uniti decat am fost vreodata".
*
"Este atat de usor sa dezmembrezi si sa distrugi. Eroii sunt cei care aduc pacea si construiesc totul la loc".
*
"Toti oamenii isi pot depasi conditia si pot dobandi succesul, daca sunt pasionati si dedicati cauzei lor".
*
"Cei care se ghideaza dupa moralitate si integritate nu trebuie sa aiba temeri legate de forta violentei si a dezumanizarii".
*
"Ceea ce este important in viata este chiar faptul ca am trait. Diferenta pe care am facut-o in vietile altora va determina semnificatia propriei noastre vieti".
*
"Nu sta in obiceiul meu sa folosesc vorbele la intamplare. In 27 de ani de inchisoare, ne-au pedepsit cat au putut; utilizarea tacerii si solitudinii ne-a facut sa intelegem cat de importante sunt cuvintele si ce impact are un discurs sincer asupra modului in care oamenii TRAIESC si MOR".
*
Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.
Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.
Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei. Pe plan internațional și-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.
O figură controversată de-a lungul întregii sale vieți, criticii de dreapta l-au denunțat drept terorist și simpatizant comunist. Totuși a primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom și Ordinul Lenin. Respectat în țara sa, a fost descris drept „părinte al națiunii”. Se face adesea referire la el pe numele său tribal, Madiba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu