Privire estetică şi privire contemplativă de Valeriu Gherghel

După cum se ştie, estetica e o disciplină recentă. Pînă în modernitate, operele de artă nu sunt percepute ca având o funcţie artistică. Catedrala are o funcţie pur religioasă. Picturile murale zugrăvesc realităţi ale lumii de dincolo. Nimeni nu le priveşte pentru frumuseţea lor în sine. În consecinţă, comentariul de ordin pur estetic e rar. Jean Gimpel scrie: “intelectualul medieval nu se pronunţă aproape niciodată în operele sale asupra problemelor propriu-zis estetice. Dacă vorbeşte despre ceea ce noi numim ‘artă’, o face dintr-un punct de vedere teologic şi filosofic. De ce?”. În răspunsul său, Jean Gimpel propune mai multe ipoteze explicative. Întâi de toate, refuzul esteticului ar veni din dispreţul - mai vechi şi aproape general - faţă de munca manuală: sub acest aspect, sculptorul sau realizatorul de vitralii nu se deosebesc de zidar. Munca lor e unanim dispreţuită. În al doilea rînd, intelectualul nu pare foarte sensibil la frumuseţea formelor. De cele mai multe ori, asemenea sfântului Bernard din Clairvaux (secolul al XII-lea, contemporan cu abatele Suger de la Saint Denis), el refuză pur şi simplu să vadă o frumuseţe de ordin prea “păgîn”, frumuseţea vizibilă a simetriei, a volumelor, a ordinei şi culorilor. Vizibilul, crede sfântul Bernard, poate deturna ochiul de la imaginea esenţială, soteriologică, de natură inteligibilă. Vizibilul există, aşadar, numai în măsura în care trimite la inteligibil. Dacă atrage privirile prea insistent asupră-şi, vizibilul trebuie repudiat. În fine, scrie Jean Gimpel: “o statuie frumoasă, un vitraliu frumos sînt percepute intuitiv de el [de medieval] ca nişte opere complete, care îşi sînt suficiente lor şi nu mai au nevoie de nici un comentariu” [pp.89-90]. Comentariul de natură teologică e suficient: nu mai este nevoie şi de un comentariu estetic. Referinţe Gimpel, Jean, Constructorii goticului, în româneşte de Crişan Toescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 1981, 165p. N. A. Imaginea reproduce tabloul lui Michael Cheval, intitulat Night Quest (2000). Valeriu Gherghel filosofiatis