Nina Cassian - Vremea culorilor
- E timpul sa-nviem, mi-au spus culorile
Iesite din fabula, dungi si fîsii.
Ne-au omorît elegantele, florile,
Pozele din cartea de copii.
Pîn-aici bine. Dar albastrul ciupit
De-o vehementa prea nevegetala
A scuipat si-a înverzit
Galbenul, bolnav înca din alta boala.
Albul, pierzîndu-si candidul reflex
Apara, acuza si ma lua martor.
Vinetiul, nelinistit si complex,
Se zgribulea lînga verdele tartor.
Si rosul si negrul si nuantele subtile
Cu sunetul mic la atingere,
Crescura cu sprîncene, gurese, abile,
Si fiecare avea cîte-o plîngere.
*
Nu lipsea mult ca vremea culorilor
Sa se amîne pentru o data mai clara.
Dar o mîna cu noroc, poate a mea,
Le-a dat drumul, prin poem, afara.
despre roșu și negru...
RăspundețiȘtergerehttp://www.poezie.ro/index.php/poetry/25854/C%C3%A2nd_s-au_v%C4%83zut
sau
Când s-au văzut?
de Nina Cassian
Sînt clipe ciudate,
neînsemnate
pe harta iubirii
de la-nceput.
Clipe pe care,
mult mai tîrziu,
la cauţi, cum cauţi,
printre nisipuri,
firul de aur
pur, străveziu...
Cînd s-au văzut?
Într-una din acele clipe
cînd o fată vrea să-şi agaţe
jacheta roşie-ntr-un cui,
şi cuiul e prea sus,
şi el îi ia jacheta roşie
şi cu un gest sigur
o atîrnă în cuiul cel negru -
sau cînd el o întreabă:
"nu vă supără fumul"
şi ea răspunde "nu",
şi pentru întîia oară
îşi fac intrarea în scenă
glasurile, glasurile
aceste suple
fiinţe de taină
cu roluri duble,
de slavă şi hulă,
de cîntec şi spaimă,
sau cînd avionul se-apleacă pe-o parte,
şi fata se teme
şi pentru că se teme, surîde,
şi surîde şi el
ca să-i dea curaj,
sau cînd cade o carte
şi el o ridică
şi află că ea citeşte "Roşu şi Negru"...