Enrico Caruso

.

1873 - S-a născut tenorul italian Enrico Caruso (m.02.08.1921).

Rossini - La Danza (Tarantella Napoletana) Enrico Caruso

Enrico Caruso (născut pe 25 februarie 1873, Napoli, Italia - d. 2 august 1921, Napoli) a fost unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreţ în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 şi unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum şi vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumuseţea şi intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar şi pentru forţa şi amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalităţi artistice ale timpului său.

Ucenic la un inginer mecanic, la varsta de 10 ani, la 18 el a început să cânte în public, în timpul său liber. El a fost atras de anunţul dat un profesor si a debutat profesional în 1894. El a cântat in cel mai bun cunoscut rol, Canio în Ruggiero Leoncavallo 's Pagliacci, pentru prima dată în 1896. Succesul a venit cu Enzo, în La Gioconda, la Palermo (1897) . El a cantat Nemorino din Elixirul dragostei la La Scala (1900) şi de la 1902, cand a facut debutul ca ducele de Mantua, de 1914, a realizat mare succes la Covent Garden. El a cântat la Metropolitan Opera (1903 - 20), în aproape 60 de roluri, devenind cel mai faimos star de sex masculin de operă din timpul său. Strălucirea notelor sale de mari, o excepţionala respiraţie şi intonaţie impecabilă, au facut ca vocea sa sa fie unica, şi el a fost considerat cel mai mare tenor al secolului. El a fost un interpret notabil de Verdi; printre primele performanţe a fost La fanciulla del West (1910).Cu vocea lui atrăgătoare, cu putere mare emotiva s-au făcut înregistrări best-seller dupa zeci de ani de la moartea sa.

Enrico Caruso - The Original Tenors - Santa Lucia