.
1841 - S-a născut pictorul francez Auguste Renoir, reprezentant de seamă al impresionismului (m.03.12.1919).
Pierre-Auguste Renoir - “pictorul bucuriilor vietii”
Pierre-Auguste Renoir: Autoportret (1876)Pierre-Auguste Renoir (25 februarie 1841, Limoges - 2 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer), unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreuna cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, arta figurativa si portrete l-a îndepartat mai târziu de impresionism. Sub influenta lui Ingres, începând din anul 1883, universul sau coloristic devine mai blând, picteaza trupuri feminine stralucitoare. Denumit pe drept “pictorul bucuriilor vietii”, Renoir picteaza cu pasiune pâna în ultima clipa a existentii. Viata si Opera Pierre-Auguste Renoir s-a nascut la 25 februarie 1841 în Limoges. Tatal sau a fost croitor. Copilaria si-a petrecut-o în Paris, într-un cartier apropiat de palatul Louvre. La 13 ani lucreaza deja ca pictor de portelanuri, mai târziu picteaza evantaie si jaluzele, reusind sa strânga o suma de bani pentru a putea studia pictura. Timpul liber îl petrece la Louvre, unde copiaza lucrarile expuse în muzeu. Dupa un scurt timp petrecut în scoala pictorului Charles Gleyre, în 1862 este admis în Académie des Beaux-Arts din Paris. La scoala de pictura a lui Gleyre cunoaste si se împrieteneste cu Claude Monet, Fréderik Bazille si Alfred Sisley care studiau si ei pictura. Ei resping arta somptuoasa acceptata în acel timp de “Salonul Oficial”, celebra expozitie anuala pariziana, unde lucrarile erau admise dupa o selectie minutioasa.
“La Grenouillère”, in 1869 Renoir reuseste sa expuna în 1865, dar în anul urmator este respins, împreuna cu Manet si Cézanne. Lucrul se repeta si în 1867. Renoir se muta, împreuna cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare gratie averii tatalui sau, cei trei prieteni lucreaza împreuna toata ziua, iar serile si le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice.
În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreuna cu Monet. În 1867 si 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului sau, Bazille, cazut pe front în 1870 în Razboiul franco-prusac îl afecteaza profund. Dupa sfârsitul razboiului, îl viziteaza des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici si Sisley, Pissarro si Manet, pentru a picta împreuna.
“Le Bal au Moulin de la Galette”, Cei patru fondeaza asociatia Société d’artists, care organizeaza în 1874 prima expozitie a impresionistilor. Câtiva colectionari încep sa se intereseze de pictura impresionista si unele pesoane influente îi comanda portrete. La sfârsitul anului 1879 pleaca în Italia, unde descopera pe marii maestrii ai Renasterii. Renoir începe sasi formeze propriul sau stil. Personajele scoase în evidenta cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca portelanul trimit la arta lui Ingres (période “ingresque”).
“Les grandes baigneuses”, 1884Pânza “Les grandes baigneuses”, pictata în 1884 si expusa în 1887, apartine acestei epoci. În 1889 se muta la Chateau des Brouillards, în Montmartre si, în 1890, se casatoreste cu cu Aline Charigot. Directorul “Academiei de Arte Frumoase” îi achizitioneaza tabloul “Jeunes filles au piano” (1892), care ajunge înca în timpul vietii artistului într-un muzeu. Pe masura înaintarii în vârsta, liniile lui Renoir devin mai blânde si artistul se îndreapta catre un stil mai armonios si mai fin (période “nacrée”).
“Jeunes filles au piano”, 1892Artistul este chinuit de o paralizie partiala si de reumatism. Medicii îi recomanda o clima mai blânda, motiv pentru care în 1907 îsi cumpara o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lânga Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vietii sunt marcati de moartea rudelor apropiate, de razboi si de boala. Renoir continua însa sa picteze. Lucreaza sezând, cu penelul fixat de mâna dreapta, dar regreta ca nu mai poate picta tablouri mari. “Cred ca n-a trecut nici o zi în viata mea în care sa nu fi pictat” - marturiseste artistul cu putin înainte de a muri. Se stinge din viata la 2 decembrie 1919.
“La Grenouillère”, in 1869 Renoir reuseste sa expuna în 1865, dar în anul urmator este respins, împreuna cu Manet si Cézanne. Lucrul se repeta si în 1867. Renoir se muta, împreuna cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare gratie averii tatalui sau, cei trei prieteni lucreaza împreuna toata ziua, iar serile si le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice.
În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreuna cu Monet. În 1867 si 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului sau, Bazille, cazut pe front în 1870 în Razboiul franco-prusac îl afecteaza profund. Dupa sfârsitul razboiului, îl viziteaza des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici si Sisley, Pissarro si Manet, pentru a picta împreuna.
“Le Bal au Moulin de la Galette”, Cei patru fondeaza asociatia Société d’artists, care organizeaza în 1874 prima expozitie a impresionistilor. Câtiva colectionari încep sa se intereseze de pictura impresionista si unele pesoane influente îi comanda portrete. La sfârsitul anului 1879 pleaca în Italia, unde descopera pe marii maestrii ai Renasterii. Renoir începe sasi formeze propriul sau stil. Personajele scoase în evidenta cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca portelanul trimit la arta lui Ingres (période “ingresque”).
“Les grandes baigneuses”, 1884Pânza “Les grandes baigneuses”, pictata în 1884 si expusa în 1887, apartine acestei epoci. În 1889 se muta la Chateau des Brouillards, în Montmartre si, în 1890, se casatoreste cu cu Aline Charigot. Directorul “Academiei de Arte Frumoase” îi achizitioneaza tabloul “Jeunes filles au piano” (1892), care ajunge înca în timpul vietii artistului într-un muzeu. Pe masura înaintarii în vârsta, liniile lui Renoir devin mai blânde si artistul se îndreapta catre un stil mai armonios si mai fin (période “nacrée”).
“Jeunes filles au piano”, 1892Artistul este chinuit de o paralizie partiala si de reumatism. Medicii îi recomanda o clima mai blânda, motiv pentru care în 1907 îsi cumpara o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lânga Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vietii sunt marcati de moartea rudelor apropiate, de razboi si de boala. Renoir continua însa sa picteze. Lucreaza sezând, cu penelul fixat de mâna dreapta, dar regreta ca nu mai poate picta tablouri mari. “Cred ca n-a trecut nici o zi în viata mea în care sa nu fi pictat” - marturiseste artistul cu putin înainte de a muri. Se stinge din viata la 2 decembrie 1919.
“Portrait of a Young Woman in Black”
Renoir's Portrait of Claude Renoir
Renoir Lilacs
Garden in the Rue Cortot Renoir
Renoir portrait-1875
Frederic Bazzile
Bildnis Irène Cahen d'Anvers 1880
Works by Renoir
Renoir autoportret 1910
Renoir Girls at the Piano
The Skiff
The Wave
"Le Bal au Moulin de la Galette", 1876
"Les grandes baigneuses", 1884
"Jeunes filles au piano", 1892
Sur la terrace, 1881
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu