Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construit în etape, între anii 1778-1788, pentru a-i servi baronului Samuel von Brukenthal drept reşedinţă oficială şi pentru a adăposti colecţiile sale.
Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII.
Informaţiile privind modul de constituire a colecţiilor sunt foarte sumare, păstrându-se însemnări ale soţiei baronului în registrele de socoteli ale casei. Primele înregistrări referitoare la achiziţii de tablouri au apărut târziu, în 1770, la o dată când nucleul pinacotecii trebuie să fi fost format.
Puţinele înregistrări ne permit să tragem concluzia că achiziţiile în discuţie erau achitate, după toate probabilităţile, din fonduri necontabilizate, nu din banii gospodăriei, administraţi de soţia baronului, Sophia von Brukenthal.
După revenirea sa la Sibiu, în calitate de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), baronul şi-a adus şi colecţiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 menţionează printre atracţiile oraşului, pinacoteca, formată din 800 de tablouri şi dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal.
Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII.
Informaţiile privind modul de constituire a colecţiilor sunt foarte sumare, păstrându-se însemnări ale soţiei baronului în registrele de socoteli ale casei. Primele înregistrări referitoare la achiziţii de tablouri au apărut târziu, în 1770, la o dată când nucleul pinacotecii trebuie să fi fost format.
Puţinele înregistrări ne permit să tragem concluzia că achiziţiile în discuţie erau achitate, după toate probabilităţile, din fonduri necontabilizate, nu din banii gospodăriei, administraţi de soţia baronului, Sophia von Brukenthal.
După revenirea sa la Sibiu, în calitate de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), baronul şi-a adus şi colecţiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 menţionează printre atracţiile oraşului, pinacoteca, formată din 800 de tablouri şi dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal.
Pe parcursul timpului colecţiile s-au îmbogăţit atât prin achiziţii, cât şi prin donaţii. In munca de clasificare şi etalare a colecţiei au fost implicaţi pictorii Johann Martin Stock şi Franz Neuhauser jr., apropiaţi ai baronului. Ei au contribuit, de asemenea, la identificarea lucrărilor nesemnate, după cum reiese din prefaţa primului catalog tipărit al galeriei, editat în anul 1844. De fapt, primul catalog, manuscris, al pinacotecii (Älteste Katalog) a fost redactat de pictorul Franz Neuhauser jr., lucrare realizată încă din timpul vieţii baronului. Inventarul arată o pinacotecă formată din 1070 de tablouri şi adăpostită în 15 încăperi de la etajul al doilea al Palatului.
În acest moment, la etajele I şi II ale Palatului Brukenthal - devenit un veritabil Muzeu de Artă - se află exponate din Galeria de Artă Naţională. Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care are, in acest moment, aproape 300.000 unităţi de bibliotecă (manuscrise, incunabule, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă şi reviste de specialitate).Sursa:hartasibiu.ro
În acest moment, la etajele I şi II ale Palatului Brukenthal - devenit un veritabil Muzeu de Artă - se află exponate din Galeria de Artă Naţională. Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care are, in acest moment, aproape 300.000 unităţi de bibliotecă (manuscrise, incunabule, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă şi reviste de specialitate).Sursa:hartasibiu.ro
Printre lucrările de la Brukenthal se numără piese celebre precum "Omul cu tichie albastră" de Jan van Eyck, "Răstignirea" de Antonello da Messina, "Uciderea pruncilor" de Pieter Brueghel cel Bătrân, "Sfântul Ieronim în deşert" de Lorenzo Lotto, "Sfânta Familie" de Iacob Jordaens, două portete de Hans Memling sau "Peisaj olandez" de Philips de Koninck.
Lucrările fac parte din colecţia alcătuită la Viena, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei şi consilier al împărătesei Maria Tereza.
Baronul Brukenthal a lăsat colecţia, prin testament, Bisericii Evanghelice din Sibiu. Prin naţionalizare, lucrările au fost preluate de actualul Muzeu Brukenthal. În 1948, cele 19 picturi au fost confiscate de autorităţile comuniste şi aduse la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. În 1968, patru dintre ele au fost furate din muzeul bucureştean şi au fost recuperate de poliţie abia în 1998.
Blazonul familiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu