.
.
Comemoram 240 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului italian Giuseppe Tartini.
.
.
Tartini - Sonata in G Minor - Devil's Trill - Part One
.
Lucrări:
Tartini compus mai mult de 130 de concerte pentru vioara, două concerte pentru flaut şi două concerte pentru violoncel, precum şi peste 170 de sonate pentru vioara. Doar aproximativ 50 sonate au fost publicate vreodată iar restul există doar în formele de manuscrise. Datorită lipsei de cronologie în manuscrise, un catalog al concertelor Tartini a fost elaborat de către Minos Doumias, numerotat în funcţie de cheilor lor. Aceasta a facut posibil ca o parte din lucrările publicate în timpul vieţii Tartini sa fie datate un pic cu mai multă precizie şi Doumias a împărţit restul pe stil, sortarea concertelor fiind facuta în trei perioade principale: înainte de 1735, 1735-1750 şi după 1750.
Tartini compus mai mult de 130 de concerte pentru vioara, două concerte pentru flaut şi două concerte pentru violoncel, precum şi peste 170 de sonate pentru vioara. Doar aproximativ 50 sonate au fost publicate vreodată iar restul există doar în formele de manuscrise. Datorită lipsei de cronologie în manuscrise, un catalog al concertelor Tartini a fost elaborat de către Minos Doumias, numerotat în funcţie de cheilor lor. Aceasta a facut posibil ca o parte din lucrările publicate în timpul vieţii Tartini sa fie datate un pic cu mai multă precizie şi Doumias a împărţit restul pe stil, sortarea concertelor fiind facuta în trei perioade principale: înainte de 1735, 1735-1750 şi după 1750.
.
V-aţi gândit vreodată la modul în care ascultaţi muzica? La modul cum uneori parcă asculţi cu tot corpul o piesă care-ţi place? Fiecare dintre noi vede lumea în alt fel. Aşa şi fiecare dintre noi percepe muzica altfel. Toţi avem o experienţă muzicală diferită, unii putem spune că trăiesc pentru muzică sau prin muzică.
.
.
Se presupune că mulţi din marii compozitori şi interpreţi ai trecutului au suferit de o oarece formă de nebunie sau vreo boală care aparent le oferă posibilitatea unor mişcări imposibile pentru omul obişnuit. Foarte cunoscute sunt miturile despre cel mai mare virtuoz al viorii, Niccolo Paganini. Se crede că suferea de boala Ehlers-Danlos şi de sindromul Marfan’s, o combinaţie ce rezultă în degete foarte lungi şi încheieturi ca de cauciuc. Mulţi puteau să jure că au văzut însuşi diavolul cum îi ghida mâna şi arcuşul în concerte, adoptând tehnici care nu au mai fost văzute până atunci. A atras atenţia asupra sa şi marii interpreţi ai vremii veneau la spectacolele sale pentru a înţelege aura de mister ce îl înconjura pe artist. Şi povestea referitoare la sonata “trilurile diavolului” este la fel de uimitoare. Compozitorul Giuseppe Tartini se jură că a avut un vis în care a văzut diavolul cântând la vioară şi când s-a trezit a notat ce a putut ţine minte. Deşi a fost o operă foarte apreciată în vremea sa, Tartini susţinea că nici nu se compară cu ce a auzit în visul sau.
Se presupune că mulţi din marii compozitori şi interpreţi ai trecutului au suferit de o oarece formă de nebunie sau vreo boală care aparent le oferă posibilitatea unor mişcări imposibile pentru omul obişnuit. Foarte cunoscute sunt miturile despre cel mai mare virtuoz al viorii, Niccolo Paganini. Se crede că suferea de boala Ehlers-Danlos şi de sindromul Marfan’s, o combinaţie ce rezultă în degete foarte lungi şi încheieturi ca de cauciuc. Mulţi puteau să jure că au văzut însuşi diavolul cum îi ghida mâna şi arcuşul în concerte, adoptând tehnici care nu au mai fost văzute până atunci. A atras atenţia asupra sa şi marii interpreţi ai vremii veneau la spectacolele sale pentru a înţelege aura de mister ce îl înconjura pe artist. Şi povestea referitoare la sonata “trilurile diavolului” este la fel de uimitoare. Compozitorul Giuseppe Tartini se jură că a avut un vis în care a văzut diavolul cântând la vioară şi când s-a trezit a notat ce a putut ţine minte. Deşi a fost o operă foarte apreciată în vremea sa, Tartini susţinea că nici nu se compară cu ce a auzit în visul sau.
.
.
Despre Scriabin se ştie cu certitudine că a suferit de nebunie în ultima parte a vieţii. Totuşi este cel care vroia să compună o operă numită Mysterium, care trebuia să fie cântată în munţii Himalaya şi urma să aducă armagedonul “Un sincretism religios al tuturor artelor, ce ar vesti începerea unei noi ere“. Proiectul a rămas neterminat, rămânând doar unele schiţe ale sale. Trecea deseori graniţele atonalitatii şi dădea înţelesuri ezoterice sau mistice acordurilor sale.
.
.
.
Şi despre mulţi artişti extraordinari ai prezentului se ştie că suferă de forme uşoare de autism. Evgeny Kissin, unul din marii pianişti ai secolului probabil că are sindromul Asperger. La vârsta de 11 luni (!!!) a cântat în întregime o fugă de Bach pe care sora lui o exersa. Glen Gould, Lang Lang sunt de asemenea pianişti de excepţie care au această condiţie.
.
Giuseppe Tartini: Concert in D - Allegro - Andante
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu